Nevoia de mare coaliție împotriva corupției
0Ajunși în ultima săptămână de campanie electorală pentru alegerile prezidențiale și parlamentare (acestea din urmă intrate în umbră, să o recunoaștem), se constată câteva aspecte îngrijorătoare pentru societatea românească. Atât din punct de vedere economic, cât și social, guvernarea din ultimii ani a contribuit la creșterea sărăciei, la îndatorarea tot mai mare, la inflație crescută, ca să nu mai vorbesc de îndepărtarea de zona euro (un subiect, se pare, ce nu mai este pe placul guvernanților în ultima vreme; din motive politicianiste).
Voi face o scurtă referire la o țară aflată în condiții asemănătoare cu noi, ieșită din comunism și aflată în tanziție, și anume Croația. După ieșirea din războiul de independență (1995), Croația a intrat în UE după noi (în 2010), dar cu o guvernare eficientă și lipsită de corupție a fost admisă în spațiul Schengen (în 2023) și, mai mult, a aderat la moneda euro.
Accentul pe care vreau să îl pun vizează deci nevoia de acțiuni concrete, eficiente și pe toate planurile împotriva corupției. În România, după aderarea la UE, s-au pus bazele pentru o cultură etică, pe instrumente care să asigure vieții economice și sociale dimensiunea de etică și integritate. Din păcate, toate acestea au încetat odată cu venirea la putere a PSD, în 2021, și cu asupra de măsură după 2023, când Marcel Ciolacu devine premier. În toți acești ani, lupta anticorupție a fost uitată complet. Cred că premierul nu a rostit vreodată cuvântul ,,corupție,, sau că ar fi nevoie de măsuri împotriva corupției. Să fie ceva întâmplător? Nu cred – din mai multe motive; în primul rând, pentru că nu se vorbește de funie în casa spânzuratului; și în al doilea rînd, prezența la butoanele puterii și fondurilor face din PSD un campion absolut al corupției. Cum ar putea cei corupți să lupte împotriva corupției? Cum ar fi posibil să vrea să facă ceva împotriva corupției când interesul lor este să fure, să mintă, să înșele, să ia mită, șpagă sau paraîndărăt?
Impresia populară, sau percepția, cu privire la clasa politică ce este coruptă tocmai de aici provine: chiar dacă sloganul ,,toți sunt hoți” este larg răspândit, majoritatea românilor știu că prin ,,toți” se înțelege ,,toți politicienii PSD”.
Principala mirare este, desigur, legată de prezența PNL în această guvernare, împotriva naturii, cu PSD. Desigur, explicația se află la ...Cotroceni, căci deceniul Iohannis a însemnat atât distrugerea PNL, decredibilizarea, slăbirea și încremenirea în proiect (vorba lui Liiceanu) și, totodată, creșterea puterii serviciilor secrete. Nu este de mirare că unul din răspunsuri este legat de dosariada practicată de servicii, astfel încât să se influențeze decisiv viața politică. Cu alte cuvinte, ca să ai putere, este nevoie să ai dosar prin care să poți fi șantajat, manipulat, manevrat după cum vor cei de la butoane. În mod convers, nu ai dosar, nu ai nici putere.
În ultimele zile, societatea civică se întreabă cum este posibil ca toate sondajele de opinie să dea pe primele locuri pe Marcel Ciolacu si George Simion. Deși, este o mică distanță între candidații de pe locurile 2-4, chiar în marja de eroare, este greu de crezut că nu există la niciul din ei nici evoluție, nici involuție în ultimele două luni. Din punct de vedere sociologic, sondajele care arată incremenit ascund mari probleme și trebuie să fie bănuite de erori, intenționate sau nu.
Ideea unei coaliții împotriva corupției pesediste este încă posibilă, chiar dacă nu pe hârtie, se poate realiza la vot, desigur numai dacă liberalii vor înțelege pericolele în care se află România la ora actuală: cu PSD la toate nivelurile, în toate instituțiile, România se va realinia la vremea partidului stat din epoca comunistă.
Alternanța la guvernare ar trebui să fie continuată – în raport cu cele două momente anterioare (1996-2000 și respectiv 2008-2012); chiar și atunci, dreapta a câștigat numai pe baza unor largi coaliții.
Închei cu un ultim argument: războiul de la granițe și SUA conduse de un președinte, cel puțin, autoritar ar necesita o largă coaliție care să continue alternanța la guvernare. Deci, soluția nu este un premier sau un președinte (fost) militar, cum susțin unii, căci abilitățile acestuia sunt potrivite pentru un batalion sau regiment, dar nu pentru a administra o societate democratică aflată în criză.
Se încarcă comentariile...
