Trump și imigrația
0Imigrația a reprezentat ideea de bază a recentei campanii electorale a lui Donald Trump; din păcate, această idee este nu numai populistă, manipulatorie și falsă, dar și cu iz fascist.
În repetate rânduri, candidatul, și ulterior presedintele Statelor Unite, a afirmat că va declara stare de urgență la granița cu Mexicul, astfel încât să oprească imigrația ilegală, având în vedere infracționalitatea, drogurile, armele etc. traficate la graniță. Mai mult, a delcarat că va deporta pe cei 1-2 milioane de imigranți, ca să oprească bandele de infractori din orașele țării.
În primul rând, este complet greșit că toți imigranții ar fi infractori. Mai mult, numai o mică parte din cei veniți din Mexic au trecut granița fraudulos – din diferite motive, unele din ele, în mod cert, cu intenții necurate. Dar marea lor majoritate au trecut granița legal, au fost înregistrați, au primit viză de ședere sau de muncă etc.
Trebuie bine subliniat că mexicanii, ca și restul sud-americanilor, vin în SUA pentru visul american de libertate și pentru condiții de viață mai bune decât în țările lor. A pune semnul egalității între imigrant și infractor este nu numai incorect, dar și extrem de periculos.
În al doilea rând, este o dovadă de populism și manipulare crasă a se susține că se pot deporta cei 2 milioane de imigranți ilegali din SUA (pesemne, numărul a variat; în anii trecuți se vehiculau alte cifre – chiar mai mari. După unele statistici, numărul de imigranți ilegali a scăzut constant în ultimii ani). Trump, recent, s-a pozat lângă autobuze pline cu imigranți ce urmau a fi deportați.
În fapt, această procedură este nu numai extrem de cronofagă, dar este extrem de costisitoare, necesitând fonduri uriașe umane, materiale și financiare. De exemplu, ar fi nevoie de 33 000 autobuze, sau de 6 600 de avioane; dacă pentru fiecare imigrant ar fi alocat chiar și numai un singur funcționar care să se ocupe de dosaul lui, sau un singur polițist, este de neimaginat cum milioane de oameni ar putea să se ocupe de aceste formalități.
Dar să plecăm de la cifrele avute în prezent: în ultimul an s-au deportat 270 000 de persoane. Asta înseamnă că procesul ar trebui accelerat de zece ori; deci, de zece ori mai multe fonduri, de zece ori mai mult personal, de zece ori mai multe autobuze (330 000 !) etc.
În al treilea rând, și aspectul care mi se pare cel mai grav din campania, și acum din politica președintelui SUA este că se propagă ură și violență în societate împotriva acestei categorii sociale. Alegătorii lui Trump, și probabil nu numai ei, privesc în ultimii ani cu neîncredere și cu ură pe cei veniți din alte țări să le ia locul de muncă sau să comită infracțiuni. Această idee cu iz fascist este propagată masiv tocmai în țara tuturor posibilităților, adică în țara care a funcționat în ultimele două secole drept țara libertății. Visul american de libertate, egalitate și bunăstare, se pare, s-a prăbușit pentru totdeauna.
Nu putem încheia acest text fără să ne întrebăm cum este posibil să se propage asemenea idei care sunt acceptate de milioane de oameni (în speță, cel puțin de votanții lui Trump). Înclin să cred că explicația ține de faptul că este mai simplu (mai ușor) să preiei o idee de-a gata, să o trasformi în stereotip și apoi să o pui să funcționeze ca paneceu universal. Cine e de vină pentru infracționalitate? Imigrantul. Cine este de vină pentru că nu mai avem locuri de muncă? Imigrantul. Cu alte cuvinte, în loc să vedem adevăratele cauze ale unor probleme sociale (unele, economice, de-a dreptul normale în orice economie de piață), suntem deturnați spre alt fenomen.
Problema este că această idee, o dată intrată în rândul opiniilor general acceptate, face parte din cultura politică, dar este și paravan pentru alte idei, mai mult sau mai puțin periculoase. Înrudită cu ideile din celebra teorie conspiraționistă, teoria imigraționistă va putea contribui tot mai mult la izolaționism și la erodarea bazelor societății democratice.
Desigur că se va spune că acesta este curentul la ora actuală; democrațiile au obosit, astfel încât energiile generațiilor tinere contribuie nu atât la îmbunătățirea aspectelor negative ale democrației, ci mai degrabă au tendința de a dori altceva (a dori tiranie). Din fericire, societatea democratică are mecanismele necesare pentru a se îmbunătăți permanent, chiar și în aceste perioade clare de oboseală, plictiseală a unora de prea mult bine și de prea multă libertate.