Cine l-a păcălit pe Victor Ponta în povestea cu doctoratul?

Într-un interviu acordat sâmbătă postului de televiziune B1TV, premierul Victor Ponta face unele dezvăluiri interesante în vechea şi complicata poveste a doctoratului. Prima dintre ele se referă la un anumit om de mare încredere care l-ar fi sfătuit pe Ponta în 2012, când cu scandalul plagiatului, să nu renunţe la doctorat pentru că va primi la fel de multe critici.

După 16 noiembrie, spune Ponta, nu l-a mai ascultat pe sfetnic şi s-a decis să renunţe la doctorat, dar apoi, vai!, şi-a dat seama câtă dreptate a avut respectivul.  

Sigur că raţionamentul premierului pare cel puţin alambicat. Pe mine însă mă interesează cine este acest om în care Ponta a avut atât de mare încredere încât şi-a riscat viitorul. Pentru că altfel ar fi arătat omul politic Ponta dacă nu ar fi fost nevoit să care după el etichetele de mincinos şi de plagiator, de care, după cum recunoaşte el însuşi, nu va scăpa niciodată. În locul demnităţii de bărbat de stat, Ponta a preferat soluţii ”şmechereşti” care să-l spele de ruşinea unui doctorat dubios. S-a ascuns după deget, deşi toată România avusese ocazia să citească în presă demonstraţia evidentă a plagiatului.

Cu alte cuvinte, omul de încredere care l-a sfătuit să nu renunţe la doctorat l-a păcălit pe Ponta. Dar a făcut-o din rea credinţă sau din prostie? Din slugărnicie sau din calcul politic? A vrut să-l cocoloşească pe Ponta sau să-i rupă gâtul şi să profite apoi de treaba asta? Poate de asta ar trebui să afle şi opinia publică numele acestor oameni de încredere ai premierului şi speţele în care îl consiliază aşa de ”bine”.  Sigur că ne putem hazarda să ghicim şi noi nişte nume, de la apropiaţi şi membri de familie la colegi politici sau consilieri văzuţi şi nevăzuţi, dar nu rezolvăm mare lucru. Problema noastră, naţională aş îndrăzni să spun, rămâne că avem un şef de Guvern slab, imatur care în luarea unor decizii ţine cont de părerea unor personaje care nu-i vor întotdeauna binele personal şi cu atât mai puţin al ţării pe care o conduce.

Revenind la interviu şi la chestiunea doctoratului, întrebat de ziaristul Dan Andronic dacă nu îi pare rău ca n-a renunţat în 2012 la doctorat, Victor Ponta dă un nou răspuns halucinant, în sensul că a afirmat că nu ar fi putut să recurgă la acest gest, onorabil spunem noi, atâta vreme cât se afla în plin război cu Traian Băsescu. O nouă mostră de înţelegere gresită a realităţilor, o nouă păcăleală!   Victor Ponta s-a lăsat din nou sedus de ”camarilla” care probabil i-a şoptit la ureche că povestea cu plagiatul nu e decât o invenţie a ”băsistilor” pe care poporul n-o va crede niciodată. 

Şi Victor Ponta cu figura sa naivă şi uşor nepăsătoare i-a crezut. Domnia sa crede şi astăzi că a scris singur teza de doctorat şi că a făcut-o pe bune. Şi asta pentru că Victor Ponta a fost păcălit de către nişte oameni de „încredere” încă din ziua în care i s-a propus să devină doctor în drept.