Ce nu este fericirea

Multe persoane ratează şansa de a afla informaţii noi despre un domeniu care le poate aduce echilibrul în viaţă pentru că rămân arborate în propriile credinţe limitative.

Înainte de a trece la modelul PERMA, despre care vorbeam în postul anterior aici, vreau să mă opresc puţin asupra credinţelor limitative care ucid oportunitatea de a testa un domeniu nou chiar înainte de a face orice pas către el.  

Ştiinţa fericirii, care are la bază psihologia pozitivă, are ca idee principală focusul pe plusuri şi puncte forte. Totuşi, eu voi face acum o excepţie, pentru un rezultat care mă aştept să fie pozitiv.  

 Deci, revenind la ideea de mai sus, fac acum o listă cu ce NU ESTE fericirea:  

•  Fericirea nu este încantare absolută, indiferent de fluctuaţiile şi problemele vieţii. Dacă un om este grav bolnav este absurd să îi ceri să zâmbească şi să glumească în mod constant. Mai mult, reprimarea stresului - pe româneşte să îţi înghiţi cuvintele - nu face decât să ne sporească şansele pentru şi mai multe boli, cum ar fi cancer, infart sau atacuri / tumori cerebrale.   
•  Fericirea nu se obţine în 5 minute! Ea este o stare la care se ajunge după acţiuni repetate şi, mai ales, după ce persoană în cauză a ales în mod conştient să îţi schimbe modul de a trăi. Nutriţia, sportul, meditaţia sunt punctele principale ale unei practici fericite.  
•  Fericirea nu este un obiectiv măreţ la care trebuie să ajungem. Ea se compune din activităţi mici, care pot fi puse în aplicare chiar din momentul în care citeşti acest post. Dacă v-aţi propus averi însemnate sau cariere măreţe pentru a găsi fericirea, o să vă aştepte o surpriză tare neplăcută la final.  
•  Fericirea nu este de negăsit. Ştiu că filozofii secolelor trecute au rămas în istorie cu citate precum `Cea mai mare fericire este convingerea că suntem iubiţi pentru noi înşine sau, mai bine spus, iubiţi în ciuda noastră.” Înainte de a considera adevăruri absolute vorbele unor oameni crezuţi în mod arbitrar înţelepţi, vă sugerez sincer să aflaţi câteva informaţii despre vieţile lor şi să analizaţi în ce măsură ei au fost fericiţi. Să iei sfaturi despre fericire de la persoane care nu au fost fericite, este ca şi când ai întreba un chinez care nu a călcat niciodată în Europa, cum este la Frankfurt. Este păcat să ajungeţi să trăiţi vieţile voastre după părerile unor oameni pe care nici măcar nu i-aţi cunoscut vreodată. De exemplu, ştiaţi că citatul de mai sus îi aparţine lui Victor Hugo, care a trecut prin despărţirea părinţilor, moartea prematură a acestora, urmate de moartea soţiei şi a ambilor copii?  
•  Fericirea este independenţa de mediul în care trăiţi. Nici guvernul, nici şeful, nici iubitul / iubita nu vă pot influenţa fericirea dacă ştiţi cum să o trataţi. Una dintre cele mai importante lecţii ale maturităţii este să învăţam că vieţile noastre sunt, în proporţie de 100 %, consecinţele propriilor decizii. Asta este, cred, una dintre cele mai importante idei pe care o parte semnificativă din umanitate încă nu a înţeles-o. Cei care au înţeles-o, au drumul către schimbare deschis - acolo unde este cazul. 

Un ultim factor, pe care aleg să îl menţionez separat de enumerarea de mai sus, este că fericirea este opţională, nu obligatorie. Iar acest domeniu specific despre care eu scriu, este la rândul său o opţiune. În ce măsură acceptaţi aceste idei sau aveţi alte forme de a vă manifesta propria fericire, este fără importanţă. Ce este cu adevărat relevant este în ce măsură sunteţi în mod constant fericiţi. Doar asta contează.

Până data viitoare, vă doresc să fiţi fericiţi!