Ce ar trebui să facă Guvernul României (şi nu face)

Guvernul României este mai degrabă un cerc de dezbateri decât un manager al treburilor publice. Faţă de guvernele anterioare care excelau prin lipsa de idei, guvernul(-ele) USL dau dovadă de o inflaţie de idei. Din păcate, lipsa de soluţii este evidentă.

Actuala putere a promis câte ceva tuturor şi, în mod special, că va guverna altfel. Până acum nu ne convinge că va fi altfel decât înainte. În ciuda tuturor promisiunilor, guvernul se ocupă de orice, în afară de guvernare. Oricât de dificilă ar fi împărţirea "prăzii" nu putem ignora faptul că bilanţul unui an de guvernare "altfel" arată la fel ca la începutul anului  2012 - creştere economică anemică, creşterea preţurilor produselor de bază şi şomaj, adică aceeaşi lipsă de perspectivă reproşată vechii puteri.

Idei despre a cheltui banii sunt foarte multe, unele chiar foarte ingenioase, însă sunt foarte puţine ideile care ar putea reduce cheltuielile bugetare ori care să crească veniturile statului prin alte mijloace decât creşterea impozitelor (pentru a crea spaţiul fiscal necesar aplicării unor măsuri solicitate de mediul de afaceri).

Chiar dacă limbajul de lemn s-a revigorat şi cunoaşte o nouă tinereţe, reluarea "creşterii economice" este greu de realizat fără o creştere dramatică a productivităţii muncii.  Iar creşterea productivităţii muncii nu se face prin creşterea numărului de prezenţe la emisiuni  TV şi nici prin creşterea numărului de bugetari. Încet, încet (prea încet, din păcate) vom constata că munca (fizică sau intelectuală) va trebui revalorizată şi, eventual, că "şmecheria" nu este altceva decât furtul propriei căciuli... 

În condiţiile actuale este dificil pentru politicieni să opteze pentru măsuri de bună guvernare deoarece astfel de măsuri lovesc din plin în beneficiile guvernării, îndeosebi în distribuirea discreţionară a fondurilor publice. Din acest motiv, dacă condiţiile economice se înrăutăţesc, ne aşteptăm la creşterea impozitelor în locul unor noi măsuri de austeritate bugetară, indiferent de efectele acestei măsuri asupra mediului privat...

În ce priveşte măsurile economice, este evidentă preferinţa pentru măsuri sociale în defavoarea investiţiilor publice. Din fericire, pentru guvern dar şi pentru noi ceilalţi, exportatorii s-au reorientat mai repede decât ne aşteptam şi au reuşit să găsească noi pieţe de desfacere. Aceasta este sursa creşterii economice (anemice) din primul trimestru care a permis recuperarea pierderilor cauzate de insolvenţele Oltchim şi Mechel.

Aşadar mediul privat şi-a făcut temele, rămâne ca Guvernul să îşi facă temele sale, respectiv să accelereze absorbţia fondurilor europene şi proiectele de valorificare a resurselor naturale. Deocamdată, viteza de reacţie lasă de dorit chiar dacă au fost luate unele decizii importante (chiar contrare promisiunilor electorale).

În fine, există şi alte veşti bune precum posibilitatea obţinerii independenţei energetice (vezi noile zăcăminte de gaz şi exploatarea gazelor de şist) care ar putea conduce nu numai la scăderea facturii energetice ci şi la reconfigurarea structurii economiei spre valorificarea acestor noi resurse de hidrocarburi (petrochimie?). Depinde de Parlament şi de Guvern dacă aceasta posibilitate va fi o nouă oportunitate ratată..