Cartea numerică şi centrul de greutate al umanităţii

Citesc, în metroul 6 parizian, pe ecranul telefonului meu „inteligent”, o analiză-protest pe tema „cartea ca marfă în capcana pieţei”, publicată în Le Monde pe 6 septembrie 2012.

Textul este semnat de un filozof, un scriitor şi un editor, ca reprezentanţi simbolici ai unui colectiv de vreo cinci sute de intelectuali îngrijoraţi, a căror semnătură e publică, consultabilă pe un blog, les451.noblogs.org .

Ironia sorţii face să citesc acest protest anti-ecrane pe un ecran, iar indignarea raţională a autorilor în faţa invaziei asfixiante a informaticii să fie găzduită şi să circule pe un suport informatic, site-ul Le Monde. E o jubilaţie tragică în această situaţie, e un splendid şi neputincios cerc vicios.

Articolul Le livre face au piège de la marchandisation denunţă tăvălugul progresului care vampirizează sufletul meseriilor, cele exercitate înainte de epoca informaticii sau care încearcă să reziste în continuare la „totul numeric”. Indignarea amară şi nu mai puţin lucidă a autorilor din Le Monde şi rezistenţa pe care ei o iniţiază sunt  legitimate de soarta incertă a meseriilor legate de cartea-obiect, cu valoare intrinsecă prin conţinutul ei şi cu valoare adăugată de relaţie umană prin lanţul de minţi şi mâini care au născut-o.

Citez : « Condiţionată de criteriul succesului, producţia de eseuri, de literatură sau de poezie sărăceşte, fondurile din librării sau din biblioteci se epuizează. Valoarea unei cărţi se stabileşte în funcţie de cifrele de vînzare şi nu de conţinut. În curînd, nu va mai fi posibil să citim decât  ceea ce merge. Şi totuşi,  în timp ce directorul Amazon, Jeff Bezos, declară că  „singurele persoane necesare în lanţul editării sunt acum cititorul şi scriitorul”,  anumite persoane continuă să lucreaze cu cărţi, librării, tipografii, biblioteci sau edituri de talie umană. În ciuda dorinţei de a rezista, ne lovim şi noi, ca marea majoritate,  de informatica atotcuprinzătoare, de logica gestiunii şi de sfârşiturile de lună [financiar]dificile. » (...)

Reflecţia se prelungeşte însă şi la modul de exercitare a altor meserii, al funcţionării indivizilor în societatea informatizată de azi, prin ecran interpus. 

« Respingem ferm modelul de societate care ni se propune, ceva între ecran şi supermarketul gigant, populat de bip-bip-uri, neoane şi căşti care sfârâie, şi care tinde să cuprindă toate profesiile. Fiindcă, gândindu-ne cu precădere la meseriile cărţii, ne gândim în aceeaşi măsură şi la toţi cei care trăiesc situaţii prea asemănătoare ca să mai fie anecdotice.

Astfel, medicii îşi segmentează actul medical ca să contabilizeze mai bine, asistenţii sociali se epuizează completând grille de evaluare, dulgherii nu mai pot bate un cui fără să fi primit comandă prin internet, ciobanii sunt somaţi să-şi echipeze oile cu transmiţătoare electronice, mecanicii nu mai au încredere decât în valiza lor informatică, iar ghiozdanul electronic în şcoli e o poveste de mâine-poimâine. Lista e aşa de lungă încât trebuie să ne asociem şi să oprim împreună această cursă a progresului orb. » afirmă în Le Monde  filozoful Giorgio Agamben, scriitorul Michel Butel, şi editorul Maurice Nadeau.

Ne eterăm

Trăim prizonieri ai logicii profitului, înconjuraţi de un marketing deşănţat, obedienţi la presiunile industriei informatice care varsă întruna pe piaţă gadget-uri şi mai sofisticate, fără necesitate, consecinţe ale spiritului competitiv şi comercial, pentru a domina piaţa. Mă mai gândesc însă la un lucru, luând ca exemplu cartea care va dispărea ca obiect, inutilizând un întreg lanţ de meserii, editor, lector de carte, corector, tipograf, librar, grafician, ilustrator, etc : odată cu ei va dispărea un savoir faire al umanităţii, se va atrofia un meşteşug palpabil şi spiritualizat în aceeaşi măsură. Conştientizează cineva ce eforturi se fac chiar azi, ca să fie salvate, in extremis, din patrimoniul  mileniilor trecute, diverse practici, bunuri materiale şi spirituale care trebuie să rămână dovezi vii ale evoluţiei şi excelenţei fiinţei umane ? Cum râvnim toţi să figurăm în patrimoniul universal al umanităţii ?

Deocamdată viitorul e în numerizare şi informatizare, slogan care sună deja banal, un truism. Dezvoltarea de conţinut web e marea afacere a momentului. Ne mutăm pe ecrane şi plasme, în memoria lor neagră. Marea mutaţie a civilizaţiei noastre constă în crearea dublului său virtual. Simţurile se vor dezvolta în sensul virtualizării experienţei umane. O civilizaţie de avatari care stă să se nască. Ca – ntr – un roman de Michel Houellebecq, ne eterăm. Şi nu e o ficţiune. Densitatea, greutatea speciei umane se mută unde, atunci?

  7 septembrie 2012