Bunăstarea - la timpul viitor

Ca mai tot omul, după o zi de muncă, alegi să utilizezi telecomanda. Altă dată un vis frumos, schimbatul canalelor e azi o realitate. Este moda „nişelor”, adică a posturilor specializate, adică filme, ştiri, documentare, reality show-uri, muzică, reclame, modă etc. Este un motiv pentru care televiziunile cu un concept general continuă să se bată pe primele locuri la rating.

Este o modă să faci revista presei. Sunt emisiuni care prezintă momentele de interes din lumea audiovizualului. Ca unul care a apucat un program de două ore la televizor, din care 80% era propagandă, recunosc că încă mă uit destul de critic la ce apare pe ecran.

Primele ştiri la care am decis să mă opresc au fost congresele partidelor. Despre cel al PDL am scris deja, pe acest blog. Despre cele ale PNL şi PSD, acestea nu mi-au atras atenţia mai mult decât ar face-o o telenovelă, sau o soap opera, în care dacă vezi 15 minute din primul episod, poţi să întrevezi finalul, chiar dacă între timp pot trece sute de episoade. Adică felicitări, delegaţi plictisiţi şi toropiţi de oboseală, reglări de conturi în culise, astfel că totul arăta ca la congresul XIV. De ce mă opresc la acest congres? Lumea a sperat atunci că va veni schimbarea, dar s-a întâmplat mult mai violent şi nu cum sperau vârfurile nomenclaturii, ci cum au vrut exilaţii din PCR şi eşaloanele II şi III. Istoricii, politologii, ziariştii încă se mai luptă să aleagă între a numi ce a fost atunci lovitură de stat sau revoluţie.

Dacă ieşirea din criză tot întârzie şi subiectele mari au dispărut, de dragul coabitării şi reevaluării, două noţiuni comentate deja, forţele mediatice pro şi anti-guvernamentale şi prezidenţiale au instalat un armistiţiu.

Deşi OTV a ajuns acolo unde îi era locul, trebuie să spunem că efectele sale persistă, aşa cum dorea DD.

Televiziunile au început să aibă, la aceeaşi oră, aceeaşi emisiune. Adică, dacă două vedete divorţează în direct, una e la o televiziune, alta e la cealaltă, iar la restul, sunt prietenii lor, cu păreri pro şi contra. Dacă o vedetă are o nouă relaţie şi camerele sunt pe ea, se găseşte o televiziune concurentă să arate fosta sau fostul partener al vedetei şi s-o promoveze. Deşi OTV a ajuns acolo unde îi era locul, trebuie să spunem că efectele sale persistă, aşa cum dorea DD.

Dacă la o televiziune e preşedintele, la alta musai să fie premierul. Aşa a ajuns un cunoscut cântăreţ să inventeze, fără voia lui, teleportarea, fiind în direct, în acelaşi timp la două televiziuni, dovedindu-se până la urmă că una sărise calul. O nouă preocupare a televiziunilor e să promoveze la unison oameni a căror treabă e să spună say să facă tot ce-i taie capul. Totul sub marca „România” sau „românii”, totul în numele „binelui general” al publicului avid de informaţie. În acelaşi timp, n-am văzut bătrâna „Teleenciclopedia” clonată la vreo televiziune, spunându-se că sunt destule televiziuni de „nişă”, singura televiziune culturală dându-şi obştescul sfârşit, pe motiv de economii şi reduceri de personal.

Parcă şi bolile o iau la sănătoasa, de când Angelina Jolie şi-a tăiat sânii să evite cancerul. Ion Creangă publicase cândva o poveste „Prostia omenească”, în care soţul şi soţia polemizau pe tema drobului de sare care putea să spargă capul micuţului aşezat în albie, dacă mâţa îşi făcea de lucru pe horn. După ce ani în şir vedetele făceau cozi la implanturi în te miri  ce parte a corpului, acum trendul e să renunţi. Vreau să apuc ziua în care potenţialii suspecţi de apendicită, colică biliară, cancer la plămâni, ficat, stomac ai Hollywwod-ului să anunţe că renunţă la ceva. Mai problematic va fi cazul celor cărora li se va spune că prezintă şanse să aibă probleme cu prostata.

Cu ani în urmă, văzusem un film SF în care o bătrână bogată, ataşată de ideea unui trai cât mai lung, a cerut unui medic, în schimbul averii sale să o ajute să-şi atingă scopul. Cum ceda un organ, el era înlocuit cu un organ artificial. Când s-a pus problema ochilor, bătrâna a dorit să moară, nedorind ca în loc de ochi să aibă un webcam şi în loc de creier un calculator.

Duminică seara, am avut surpriza să văd că un joc de bingo a reapărut la ora la care, de obicei era un film românesc, cu aceleaşi vedete, cu acelaşi format ca la începutul creşterii de dinainte de 2007.

La televiziunea publică, guvernatorul BNR a ieşit spunând bancherilor să dea drumul la credite. O vreme am crezut că mi se pare. Scandalurile între palate s-au volatilizat, se vorbeşte de creditare, nici urmă de greve, decât rareori în spaţiul privat - dar asta nu e treaba statului – lumea cumpără bilete la orice. Unii cotizează la cutia milei în speranţa unui câştig la loto, agenţiile de pariuri şi sălile de jocuri sunt mai multe decât în Las Vegas.

Am crezut că m-am întors în timp la anii 2005-2006, care anunţau un 2007-2008 ameţitor şi plin de promisiuni. După ce mi-am dat cu apă  rece pe ochi şi am schimbat canalul, mi-am dat seama că bunăstarea e apanajul viitorului.