Cacealmaua independentului politic

Nu mă voi referi la un candidat anume, voi vorbi în general despre noțiunea de independent/tehnocrat în politică.

Pur și simplu, mintea și cultura mea generală și profesională (nu vorbesc decât în numele meu personal, nu în numele unei instituții anume sau de pe postul din instituția unde activez, dar cei aproape 21 de ani din „cartea de muncă/REVISAL” și cei 22 de ani de școală urmați la viața mea,  nu mă pot face diletant sau părerolog, oricât s-ar căzni unii prin comentarii să îndruge verzi și uscate) nu pot asocia ideea de independent și aceea de politică.

Politica se face pornind de la oameni și pentru oameni, dar există o ideologie, există un partid ca noțiuni fundamentale pentru politică.

Pur și simplu, discursurile acestea „vom pune un profesionist care nu face parte dintr-un partid politic” aruncă, evident, cu noroi pe noțiunea de partid și pe noțiunea de ideologie.

De când a devenit o crimă în România să faci parte dintr-un partid și să te revendici dintr-o ideologie dacă ești un profesionist recunoscut ca atare în domeniul tău.

Poți fi oricând membru al unui partid, numai în cazul în care legea nu prevede altfel.

Oare cum poate lucra un primar independent, dar susținut de un partid într-o campanie? Primarul unui oraș, președintele unui consiliu județean lucrează cu un consiliu, care are o conformație politică. Tu ca primar sau ca șef al unui consiliu județean nu poți să iei decizii, fiindcă așa gândești tu. Ideile tale sunt aprobate de un consiliu, ai un buget aprobat politic. Ce te faci dacă ești blocat de consiliu, fiindcă acesta nu este de acord cu tine?

Situația asta este în domeniul administrației publice locale și județene: politicul decide ca urmare a unor alegeri. Altă formă de validare în fruntea unei comunități nu există.

Nu se dau examene de admitere pentru a fi primar sau șef al „județenei”. Nu câștigă cel care ia nota cea mai mare. Competența pe care o ai este validată politic prin alegeri.

Așadar, de ce actuala coaliție joacă la cacealma? De ce au ținut să pună o „independentă” cap de listă la europarlamentare care s-a răzgândit rapid și s-a retras?

Europarlamentarul se duce într-un grup politic european, într-o familie politică, asta în ciuda faptului că, să zicem, a câștigat ca independent.

„Independenții” sunt, ca la fotbal, un soi de mijlocași ofensivi, încearcă să pună în lumină favorabilă un partid.

Pentru mine, când o coaliție cu o largă majoritate parlamentară care conduce Guvernul, vine cu un independent, este un semn că partidele politice își dau singure o notă proastă. Păi dacă președinții lor se înțeleg, chiar în toate partidele astea, n-au găsit un candidat care să fie parte a unuia dintre partide, de natură să mulțumească  ambele conduceri de partid?

Asistăm la o cacealma electorală. Conform Constituției, singurul independent este Președintele României. Chiar dacă are sprijinul unui partid sau e membru de partid în campania electorală, dacă ajunge să câștige, el părăsește partidul respectiv.

Așadar, la ce bun un independent în campanie  când va conduce având structuri politice care îi vor valida deciziile din Primărie, Consiliu Județean? Parlamentarul și Europarlamentarul cum pot să reprezinte ca independenți cetățenii când propunerilor lor au nevoie de voturi care provin de la colegi care sunt membri de partid?

Așadar, totul este o cacealma politică. Oamenilor li se vinde iluzia că, uite, vine cineva care nu e membru de partid! Bine, eu vreau să fie membru de partid, partidele să-și construiască acele criterii etice de înscriere și validare a unor oameni de calitate.  Partidul și ideologia sunt parte a statului de drept, nu sunt contra statului de drept, deci, „x nu face parte dintr-un partid” nu mi se pare o validare normală a statutului său de ales local, județean, național sau european. A face parte din partid, înseamnă, conlucrare, înseamnă disciplină de partid, ierarhie. Păi dacă nu face parte din partid, cum va conlucra direct cu oamenii care fac parte din partid și care l-au propulsat? Asta produce dezinteresul celor din partide, care muncesc, care fac campanie, care strâng semnături și vine unul care, pozând în independent, le dă de înțeles că ei, ca membri de partid sunt cumva inferiori. De aici, mulți membri de partid preferă să o lase mai încet cu munca, decât să câștige unul pe munca lor care îi sfidează.

Îmi aduc aminte de un banc din Războiul Rece, cu modul în care ar fi vrut comuniștii să salveze casele de toleranță din Crucea de Piatră. Se duc tovarășii noștri, prin Vest, văd ce văd ei pe acolo și apoi se apucă de treabă, urmând să vină controlul din Vest, să vadă dacă au înțeles.

Controlul le spune sec, când vede cum înțelegeau ai noștri reforma: bă, băieți, nu mai mutați mobila, schimbați personalul!