Avertismentul lui Rubio: războiului între Rusia și Ucraina riscă să evolueze într-un război regional

Aflat în vizită în Portugalia, Secretarul de Stat american Marco Rubio spune niște lucruri extrem de interesante care trebuie puse în noul context geo-strategic deschis de poziția inovatoare și total neașteptată a SUA.

Foto: Captura video

Spune că războiul dintre Rusia și Ucraina se află acum într-un „impas” foarte primejdios deoarece beligeranții riscă să intre într-o fază nouă echivalentă cu o escaladă majoră. Și trece la definiția acestei situații de ‚escaladă majoră” și asta, în mod direct și imediat, interesează România în cea mai înaltă măsură deoarece este vorba și despre postura noastră de securitate, cu toate dilemele enorme care derivă din statutul nostru de partener strategic al SUA, al Ucrainei, de Stat Membru al UE și NATO.

Iată ce spune Marco Rubio: „Este foarte primejdios în contextul războiului dintre Rusia și Ucraina deoarece această escaladă ar putea să ia forma unei campanii de sabotaj în țările învecinate care sunt membre NATO. Asta ar putea să fie ceva care să se adauge unor alte lucruri care să transforme foarte rapid ceea ce este acum un război între cele două țări într-un conflict regional mult mai vast și infinit mai primejdios”.

Mai clar avertisment nici că nu se poate și primii adresanți sunt statele aflate în proximitatea directă a războiului care, deja, cred, ar fin trebui ca oficial să ia măsuri le adecvate, începând prin definirea corectă a sintagmei „conflict regional mult mai vast șin infinit mai primejdios” decât este acum.

Cine s-o facă deoarece Președintele are treabă cu infinitul foileton tragi-comic care este formarea guvernului, iar ministrul nostru al apărării naționale are a se ocupa de vânzarea, iată cu succes, a unui șantier strategic, întâmplător aflat chiar la Marea Neagră, achiziționat cu trudă de investitorul german care de curând dăduse chix cu ceva comenzi date de statul român.

Poate asta să fie explicația corectă și scurt-cuprinzătoare a faptului că evenimente care acum zguduie lumea trec necomentate de cancelariile românești. Și este riscant, zic eu, să te bagi cu capul adânc în nisip, atunci când SUA schimbă totalmente jocurile de putere și de influență, începând exact cu referirea la acest conflict ruso-ucrainean. 

Se modifică total parametrii de joc și începe o repoziționare globală care poate fi de durată și cu efecte încă greu de definit pe harta relațiilor, singura care contează de fapt, cea dintre super-puterile care, pesemne, au decis că „ce-i prea mult, chiar e prea mult și trebuie să-i punem capăt”.

Priviți la modul în care evoluează anunțurile de la Washington care au declanșat vasta furtună care bântuie acum prin cancelariile din țările a căror voce chiar contează. Totul a început cu un anunțul lui Trump, evident cu efectul unui fulger pe un cer senin, care decidea suspendarea temporară, până în aprilie 2027, a sancțiunilor împotriva Rusiei, ceea ce permitea cumpărarea într-o primă fază, imediat, a 300.000 t diesel, apoi în noiembrie a altor 500.000 t și a altor 1 milion tine în decembrie pentru a se ajunge la un nivel total de 3 milioane tine în funcție de capacitatea de livrare a rafinăriilor rusești. În corolar cu avertismentul-sfat prietenesc dat lui Zelenski, îndemnat să înceteze bombardamentele împotriva rafinăriilor rusești.

Acesta este primul stadiu al jocului strategic care reformulează acum relațiile ruso-americane și care, în imediat, a fost decriptat doar la nivel comercial, justificarea fiind nevoia lui Trump de a oferi o mișcare cu efect imediat asupra electoratului înainte de alegerile de peste trei săptămâni.

Evoluția jocului devine explozivă în momentul în care totul trece l un cu totul alt nivel odată cu apelul-sugestie din partea lui Trump care spune lumii (și în primul rând aliaților săi) „că a venit timpul pentru ca Ucraina să aibă un nou președinte” care să pună capăt războiului cu Rusia: le sugerez să se doteze cu un nou președinte care să poată ajunge la un acord” a declarat el în fața ziariștilor acreditați tați la Casa Albă.

România este prinsă acum între obligațiile stricte de a-și respecta acordurile și de a se poziționa public, oricât de grele ar fi aceste decizii de luat și de aplicat.

1.       Suntem partenerii strategici ai americanilor și de aici speranța repetată chiar și de doamna Țoiu, șefa diplomației românești, reluată cu forța cunoscută și de Miruță-ministrul apărării României, că mișcarea americanilor de retragere de trupe din Europa nu va afecta țara noastră care oferă toate cele posibile pentru o relocare masivă măcar la baza de la Kogălniceanu. Caz în care trebuie să spunem, în clar, că Trump are dreptate.

2.       Ba dimpotrivă, ar spune varianta în care am urma litera și spiritul celuilalt parteneriat strategic, cel cu Ucraina, în care am investit până acum sume și energii mai mult decât considerabile și pe care ne-am angajat să-l sprijinim fără limită de timp și, după cum bine se știe, necondiționat și din spirit de solidaritate europeană. Împreună cu acordul pe care-l vom da urgentării accesului Ucrainei la UE, cu acest președinte la cârmă. Cine iese să-i repete de la tribuna românească, măcar o parte din acuzele tăioase ale lui Zelenski ca răspuns pentru Trump?

3.       Poate vom prefera să ne adăpostim sub zidul protector al declarației viitoare, de săptămâna care începe, de la Consiliul European, unde se va încerca definirea unei poziții cât mai clare pentru apărarea Ucrainei și reconfirmarea porților europene deschide care să-i permită accesarea a și mai multe fonduri în etapa următoare care ar fi cea de pre-aderare. Dar nici asta nu e foarte sigur, deoarece votul pe textul final ar trebui să fie unanim și nu e deloc clar dacă asta se va întâmpla în condițiile în care banii pentru Ucraina ar trebui să fie extrași din viitorul buget redus la UE...

4.       Dar incertitudinile strategice sunt la cu totulalt nivel în cadrul NATO acolo unde, atât de mult timp, poziția decisivă în orice chestiune a fost dictată sau cel puțin negociată cu SUA. Dacă astea sunt acum noile coordonate americane, poate risca NATO o continuare a adâncirii prăpastiei trans-atlantice și o repoziționare integrală anti-americană și pro-Ucraina ceea ce ar avea ca efect o apropiere de eventuala linie promovată de UE?

Și, în definitiv, cine poate să jure că ceea ce este acum această linie europeană va rămâne în picioare după alegerile din 20227, anul care ar putea să modifice echilibrul parlamentar și alianțele politice în Europa mereu mai cu probleme și plină de conflicte sociale?

Oricum, cred că de acum înainte vor deveni extrem de active și vor trimite mesaje lămuritoare inclusiv grupele de studiu a mesajelor tip surse deschise ale serviciilor de informații, pline de tâlc pentru analiștii profesioniști. Iată, că tot e zi de duminică, o poză difuzată de serviciul de presă al Kremlinului pe diverse rețele de la festivitatea care a marcat ziua de naștere a lui Putin, prezentat în îmbrățișarea prietenească cu fost cancelar german Gerhard Schroder. 

Simplă întâmplare sau avanpremieră la următorul stadiu al jocului?