Așteptarea

Nu știu dacă a aștepta este o virtute -- patientia est virtus, cum învățam pe vremuri la latină. Știu că așteptarea este epuizantă, te lupți să îți vezi un vis împlinit care se tot amână. Și o faci de la distanță pentru că nu mai ești în România.

La 17 ani când am pierdut-o pe mama, nu am plâns imediat. Nici când mamaia a confirmat că a murit, nici când am fost la priveghi, nici când am îngropat-o. Să zic că eram în șoc este prea puțin. Firește că am plâns și încă plâng când mă gândesc la mama. Pe atunci, ca adolescentă, plângeam stând în camera mea, uitându-mă la poza ei din ziua înmormântării, poză înrămată pe care o țineam sub pat. O scoteam când ascultam la casetofon "I Will Always Love You" de Whitney Houston. 

Cred că cel mai greu mi-a fost când treceam pe lângă camera ei și era lumină, jaluzele erau ridicate pentru că tatei nu îi plăcea întunericul. Și camera era goală. Dar tabloul lui Nicolae Grigorescu, "La malul mării" era încă acolo. Ca și potcoava ruginită pe care mama o avea sub pat. 

Am încercat să o caut pe mama, să încerc să mă apropii de ea, să o simt. Nu va există niciodată un manual ideal care să te învețe ce să simți fără să te sfâșie pierderea încă și încă o dată. 

Am așteptat 30 de ani ca să aduc în țară un spectacol unic despre cancerul la sân, despre umanitatea din noi în clipele vulnerabile, despre corpurile noastre care tânjesc la atingeri și necuvinte. Într-o zi am găsit o poză cu mama, puștoaică. Era îmbrăcată ca o balerină și zâmbea ștrengărește. Nu știu dacă participa într-un dans. Nu știu care era ocazia pentru care mai mult ca sigur mama ei o făcuse să arate ca o balerină. Sunt goluri în narațiune și le pot umple cum poftesc sau lăsa așa. 

Am descoperit-o pe Pina Bausch într-un film de Pedro Admodóvar, "Vorbește cu ea". Apoi am încercat să mă uit la mai multe creații coregrafice ale artistei. Când Pina dansa, știai de ce viața trebuie ocrotită, de ce cuvintele trebuiau să se golească în tăcere ca să devină mai pline apoi, de ce doare când pierdem, de ce suntem totuși AICI. 

"Cancer, coregrafiat" este un dans-eveniment. Vă invit să participați. Mulțumesc! Bilete aici

În memoriam: Rodica Dan, Gabriela Tudor, Marijo Russell O'Grady.