Video Phoenix Baia Mare, combinatul îngropat în propria cenușă. Cum arată acum locul interzis din nord-vestul României

0
Publicat:

Timp de aproape un secol, uzinele metalurgice din Baia Mare, actualul fost combinat Phoenix, s-au numărat printre cele mai performante unități industriale din România. Locul în care au funcționat a rămas însă unul dintre cele mai poluate din țară.

Combinatul din Baia Mare. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Combinatul din Baia Mare. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Un gard de beton, înalt de peste doi metri ascunde trecătorilor priveliștea dezolantă oferită de fostul combinat metalurgic din Baia Mare, acum un teren întins ocupat de ruine, iazuri și pământuri contaminate, dărâmături și zone periculoase pentru siguranța celor care se aventurează printre ele.

Iar în ciuda „îngrădirii” acestuia, fostul „Phoenix” nu este ocolit de localnici, familii în căutare de fier vechi și alte reziduuri metalice care pot fi valorificare și copii și tineri aflați în căutarea distracției și aventurii.

Unii scotocesc printre ruinele măcinate de trecerea timpului și de distrugerile începute în urmă cu aproape trei decenii, alții își fac curaj în încercarea de a se cățăra pe clădirile dezafectate și, mai ales, pe turnul - gigant al combinatului, care se înalță la peste 350 de metri, dominând fostul oraș minier și metalurgic din nord-vestul României.

Cetatea cuprului

Uzinele metalurgice din Baia Mare au fost înființate în 1907, purtând încă de atunci numele „Phoenix”, inspirat de creatura mitologică ce renaște din propria cenușă, simbol al rezistenței și al reînnoirii. Potrivit legendei, Pasărea Phoenix, cu pene roșii-aurii și trupul care emitea raze de lumină asemenea soarelui, trăia cinci secole, iar la moarte, din trupul ei apărea o nouă pasăre Phoenix. Aceasta își învelea părintele într-un ou de smirnă și îl ducea la marele templu egiptean al Zeului-Soare din Heliopolis.

Numele uzinei de cupru și metale prețioase părea predestinat la începuturile sale, când devenise, în scurt timp, una dintre cele mai performante din Europa, ca producție și dotări tehnologice. La începutul secolului trecut, anual, la Baia Mare se produceau peste 300 de kilograme de aur și peste trei tone de argint, însă acidul sulfuric era principalul produs al acesteia. Sulfatul de cupru, oxizii de plumb și alte metale și compuși erau, de asemenea, produse de referință ale complexului industrial în anii interbelici.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, uzina din Baia Mare și-a mărit producția datorită nevoii de metale și componente militare a României, iar după război regimul comunist a naționalizat-o și a transformat-o într-un combinat metalurgic bazat pe producția de cupru. În anii ’70 și ’80, orașul Baia Mare s-a extins rapid în jurul marelui complex de metale neferoase, ajungând la aproape 150.000 de locuitori în 1990.

Baia Mare în anii '80. Fotografie: Sandu Mendrea, Album Maramureș, Editura Sport - Turism, 1982
Baia Mare în anii '80. Fotografie: Sandu Mendrea, Album Maramureș, Editura Sport - Turism, 1982

Fostul târg medieval, cunoscut în trecut pentru minele de metale prețioase din vecinătatea sa, a fost transformat într-un oraș industrial, dominat de combinatul Phoenix, unde erau procesate minereurile aurifere, de plumb, zinc și cupru, și cu o industrie minieră dezvoltată de pe urma exploatărilor din Munții Gutâi și Munții Țibleș.

Tot aici funcționau o uzină de acid sulfuric și produse chimice, precum și fabrici de utilaje miniere, ciment și materiale de construcții, de conserve și din industria ușoară. Combinatul Phoenix, cel mai mare angajator, avea peste 10.000 de salariați în ultimii ani de comunism, iar orașul fusese numit atunci „Cetatea Cuprului”.

Poluarea din anii ’90

Prețul plătit de localnici pentru expansiunea complexului industrial a fost extrem de ridicat. Aerul, solul și apele din Baia Mare au fost contaminate cu metale grele și substanțe toxice, iar zgomotul, praful industrial, fumul dens și toxic, ploile acide și numeroasele iazuri de steril din jur au făcut ca Baia Mare să fie considerată unul dintre cele mai poluate orașe din Europa, la începutul anilor ’90.

„Costul uman este îngrozitor. Pentru cei 150.000 de rezidenți din Baia Mare, speranța de viață este de 50 de ani, cu aproape 20 de ani sub media românească. Copiii, potrivit unui studiu de sănătate realizat de UNESCO, prezintă concentrații mari de plumb în oasele și dinții lor. Bolile cronice de plămâni sunt endemice. Cei doi vinovați, uzinele de stat Romplumb și Phoenix, încă funcționează, aruncând dioxid de sulf în aer, la niveluri de 100 până la 200 la sută peste normele românești”, arătau jurnaliștii publicației The New York Times în 1992.

Ziarul american informa că, în pădurile dese din jurul orașului Baia Mare, aflat la 585 de kilometri nord-vest de București, emisiile toxice ale acestui centru metalurgic au redus creșterea vegetației la jumătate. Aproximativ o treime din cele aproape 12.000 de hectare de pădure au fost devastate. Unii arbori și-au pierdut până la două treimi din frunziș. Chiar și în zonele cel mai puțin afectate, ploile acide au acoperit frunzele cu pete maro.

La începutul anilor ’90, un coș de dispersie înalt de peste 350 de metri a fost ridicat în mijlocul complexului industrial, fiind considerat o soluție eficientă pentru diminuarea efectelor poluării care afecta orașul și împrejurimile sale. Turnul, planificat din anii ’80 și finalizat în 1995, a fost folosit doar câțiva ani.

Privatizarea, pe mâna escrocilor

La sfârșitul anilor ’90, combinatul metalurgic Phoenix a fost privatizat și vândut de statul român companiei Allied Deals (devenită apoi RBG Resources), cu sediul în Marea Britanie, condusă de indianul Gautam Majumdar și asociatul său Viren Rastogi, dovediți ulterior ca fiind escroci de nivel internațional.

Baia Mare în anii '80. Fotografie: Sandu Mendrea, Album Maramureș, Editura Sport - Turism, 1982
Baia Mare în anii '80. Fotografie: Sandu Mendrea, Album Maramureș, Editura Sport - Turism, 1982

Arestați în 2002, Majumdar, Rastogi și complicii lor au fost condamnați în 2008, în Marea Britanie, pentru fraude de peste 300 de milioane de lire, fiind acuzați că au reușit să înșele cu miliarde de dolari băncile și bursele de metale din Marea Britanie și SUA, mizând pe tranzacții false.

Rastogi și familia sa foloseau birouri fantomă în întreaga lume pentru a crea un traseu fals de documente care să susțină escrocheria lor cu tranzacții de metale.

Fără știrea băncilor creditoare și a auditorilor, ei controlau peste 200 de așa-ziși parteneri comerciali, localizați la adrese fictive din peste 20 de țări. În loc să transporte milioane de tone de metale în jurul lumii, rețeaua de tranzacții false doar rotea banii împrumutați de la bănci – o parte fiind ascunsă într-un labirint de trusturi offshore din Insulele Virgine Britanice.

„Adresa unuia dintre clienți era, de fapt, un grajd pentru vaci în India. Un alt client din Statele Unite era o spălătorie automată din New Jersey”, arătau anchetatorii.

Dezastrul rămas în urma fostelor uzine

Între timp, combinatul de metale neferoase din Baia Mare a intrat într-un declin ireversibil, care i-a adus în final falimentul. În urma sa au rămas zeci de hectare de ruine industriale, în mijlocul cărora se ridică cel mai înalt turn din România, dezafectat de peste două decenii. Terenurile sale sunt contaminate, în schimb aerul a devenit între timp mai curat.

Un gard de beton înconjoară cea mai mare parte din cele peste o sută de hectare ale fostei platforme industriale, însă înălțimea acestuia nu i-a descurajat pe căutătorii de fier vechi. În vecinătatea vechiului combinat, mai multe blocuri sociale creează imaginea unui ghetou. Unii dintre locatarii lor trec zilnic de cealaltă parte a gardului în căutarea fierului vechi, smuls dintre dărâmături. Printre ei se amestecă și cete de copii, care și-au găsit locuri de joacă printre ruine.

Apele pluviale și izvoarele abandonate au creat iazuri și bălți colorate datorită amestecului apei cu minereuri și substanțe chimice folosite în trecut în combinat.

Bloc social lângă combinat. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Bloc social lângă combinat. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

„Sunt tot felul de capcane aici, dar le ocolim, pentru că am bătătorit aceste locuri. De ani buni, cu asta ne ocupăm”, spune unul dintre căutătorii de fier vechi, ce sparge în zgomot de baros liniștea lăsată peste fostul combinat, departe de a mai renaște din cenușă.

La mai puțin de trei kilometri de Phoenix, uzina de plumb din Baia Mare, falimentată în 2012, oferă o priveliște asemănătoare, chiar dacă la dimensiuni mai reduse.

Blocurile degradate și casele vechi, locuite de familii sărace, înconjoară fosta uzină, care a contribuit decenii în șir, la problemele grave de sănătate cauzate de poluarea cu plumb și cadmiu a orașului.

Baia Mare

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite