Analiză Pensiile în rate. Ce ar trebui să cuprindă legea după ce Guvernul a făcut un pas în spate

Institutul European pentru Studii Economice a analizat propunerile formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară privind plata în rate a pensiilor din fondurile strânse în Pilonul II și Pilonul III avansând o serie de recomandări viabile și favorabile beneficiarilor.

Aprobarea proiectului privind plata în rate a pensiilor private a fost amânată. Foto 123 RF

Proiectul ASF, analizat de prof. univ. dr Radu Nechita, din cadrul UBB, prevede ca posibilitatea de retragere integrală a sumelor acumulate să fie înlocuită cu trei variante:

• retragere parțială plafonată la maximum 25% din portofoliu,

• plăți eșalonate pe o perioadă determinată,

• pensie viageră.

Această schimbare ar pune în aplicare, cu o întârziere de 17 ani, o prevedere existentă încă din Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, se menționează în raport.

„Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este asigurarea unei pensii private, distinctă și care suplimentează pensia acordată de sistemul public”, reamintește raportul, citând articolul 1 din lege. Această formulare subliniază caracterul suplimentar și pe termen lung al Pilonului 2, conceput pentru a oferi un flux de venit constant, nu o sumă unică.

Analiza menționează că Pilonul 2 a demonstrat o performanță investițională semnificativă în cei 16 ani de funcționare, cu un randament mediu anual de aproximativ 7% și un randament real (peste inflație) de peste 3%. Activele nete totale depășesc în prezent 125 de miliarde de lei, reprezentând o componentă importantă a economisirii interne și a pieței de capital din România.

Plata eșalonată, interpretată ca schimbare unilaterală a contractului inițial

Documentul recunoaște motivele economice și instituționale ale reglementării — evitarea unui „vârf de plată” estimat în jurul anului 2030, alinierea la recomandările OECD și menținerea scopului inițial al Pilonului 2 ca sursă de venit pe termen lung.

Totuși, avertizează că „modificarea modului de acces la fonduri după ani de contribuții poate fi interpretată ca schimbare unilaterală a contractului inițial cu participanții, afectând încrederea publică în sistemul de pensii private”.

Titlurile de stat își pot pierde valoarea din cauza inflației

Raportul atrage atenția și asupra structurii actuale a investițiilor: peste 50% din activele Pilonului 2 sunt plasate în titluri de stat românești. „Titlurile de stat, deși considerate sigure, își pot pierde valoarea reală prin inflație neanticipată, avantajând statul ca datornic major și erodând puterea de cumpărare a viitoarelor pensii”, notează analiza.

Experiența altor state din Europa Centrală și de Est, precum Ungaria și Polonia, arată că fondurile private pot fi vulnerabile la presiuni bugetare, unele fiind parțial sau total preluate de stat în perioade de criză fiscală.

Pentru a asigura un echilibru între sustenabilitatea sistemului și protejarea intereselor participanților, raportul propune măsuri precum diversificarea portofoliilor pe piețe internaționale, reducerea dependenței de titlurile de stat, creșterea contribuției la nivelul legal de 6% din salariu și stimularea Pilonului 3 prin facilități fiscale. De asemenea, este recomandată o tranziție graduală de la sistemul de pensii prin repartiție (Pilonul 1) la cel prin capitalizare (Pilonul 2).

„Este nevoie de claritate legislativă și de reguli aplicabile tuturor, dar acestea trebuie implementate într-un mod care protejează caracterul privat al fondurilor și dreptul de proprietate al participanților”, subliniază autorul raportului, evidențiind că protejarea acestor principii este esențială pentru încrederea pe termen lung în Pilonul 2.

Raportul complet poate fi accesat AICI

Ce ar trebui să cuprindă legea

La finalul analizei, profesorul Radu Nechita a făcut o serie de recomandări, pe care le redăm integral:

- Relaxarea restricțiilor de portofoliu excesive, atât cele explicite, cât și cele implicite. Eliberarea administratorilor de fonduri de pensii și deci a cotizanților din postura de clienți captivi ai statului român, mereu dispus să mai înghită în deficit o parte din economiile românilor. Oferirea posibilității de a avea un portofoliu mai orientat oe creșterea pe termen lung în condiții de risc acceptabil, mai aliniat cu recomandarea generală 60% acțiuni – 40% obligațiuni. Dacă autoritățile consideră OECD ca fiind un club select la care dorim să aderăm, atunci ar fi logic să considere că fondurile viitorilor pensionari pot fi investite în condiții acceptabile de siguranță, nu doar în România sau UE, ci pe toate bursele din țările membre OECD.

- Extinderea Bursei de Valori București prin privatizări și cotarea la bursă a firmelor de stat, cel puțin a celor care operează pe piețele concurențiale. Reducerea costurilor de tranzacționare (multe din ele rezultate din reglementări, nu din comisioane), care să permită de facto o integrare a pieței de capital românești într-o piață regională sau europeană mai mare. Modelul Euronext poate fi o sursă de inspirație.

- Protejarea viitorilor pensionari ai Pilonului 2 printr-o concurență sporită a firmelor care să poată oferi rentele viagere sau perpetue aferente capitalului acumulat. Și în acest caz, integrarea pe piața europeană (sau OECD, de exemplu) ar putea oferi viitorilor pensionari variante mai bune decât o piață restrânsă precum cea românească.

- Creșterea rolului Pilonului 3 prin garantarea unei mai mari flexibilități investiționale (cerință valabilă și pentru Pilonul 2) și a modului de utilizare a fondului acumulat, cu iețire fie sub formă de rentă sau sub formă de capital, conform preferinței viitoare a proprietarului fondurilor.

- Creșterea rolului Pilonului 3 prin mărirea plafonului deductibilității fiscale, în prezent de numai 400 de euro pe an. Inițial, deducerea fiscală era de 200 euro/an, ceea ce în 2006 reprezenta aproape un salariu mediu net (236 euro). Ulterior, nivelul deductibilității a fost mărit la 400 de euro și a rămas neschimbat, deși salariul mediu a crescut. Dacă am păstra raportul din 2006 dintre nivelul mediu și deductyibilitatea controbuțiilor pentru Pilonul 3, plafonul actual ar trebui să fie mai mult decât dublu, adică aproximativ 850 euro/an.

- Creșterea contribuției la Pilonul 2 până la nivelul legal de 6%. Altfel spus, autoritățile să respecte legea. Potrivit legii inițiale, contribuțiile la Pilonul 2 ar fi trebuit să fie 6% din salariul brut, dar la un deceniu după termenul legal. Acest obiectiv este încă neatins.

- Tranziția de la Pilonul 1 la Pilonul 2. Legea 411/2006 a fixat un obiectiv modest, doar 6% contribuție pentru Pilonul 2 deoarece ea viza în principal salvarea Pilonului 1, un sistem incapabil de a asigura plățile promise. Misiunea legii ar fi trebuit să fie asigurarea tranziției de la sistemul prin repartiție (Pilonul 1) care se prăbușește din cauza erorilor sale structurale și amplificate de evoluțiile demografice, către un sistem prin acumulare și capitalizare în conturi individuale (Pilonul 2) mai avantajos pentru contribuabili din punct de vedere al randamentelor. Amânările din trecut fac această tranziție mai complicată decât ar fi trebuit dar ea rămâne preferabilă menținerii Pilonului 1.