Asta să fie oare înfrângerea finală, emblematică, a conservatorismului „marca Trump”?

Încă este greu de spus. Dar este absolut cert că în Brazilia, odată cu înfrângerea lui Bolsonaro, cel mai mare și mai activ dintre admiratorii și adepții lui Trump, vedem că se încheie un ciclu marcat de o aventură politică și ideologică în foarte multe puncte similară cu cea a lui Donald Trump.

Nu contează că în SUA acest tip de conservatorism exacerbat și evoluând mereu spre orizonturile violenței a ajuns să apropie țara de posibile confruntări interne sau că, în Marea Britanie, sprijinul lui Trump pentru BREXIT a justificat radicalizarea unor opțiuni de vot în speranța unui ajutor american care tot nu vine și, în condițiile actuale, e greu de presupus că va salva economia UK aflată în degringoladă istorică, chiar nu avea niciun fel de importanță că regimul Bolsonaro a acceptat dezastrul ecologic în curs de desfășurare în Amazonia, fără precedent în istoria lumii și a favorizat revenirea spre un control militar vizibil al unor instituții civile care trebuiau subordonate cu orice preț.

Amănunte nesemnificative și oricând posibil de prezentat ca acțiuni de propagandă ostilă din partea inamicilor ideologici, cei care se opun dreptei autentice și valorilor sale morale și religioase. În consecință, poate pentru a înțelege mai bine cum se vor desfășura pe viitor marile jocuri politice în această parte a spectrului politic, este de notat că, pe Trump Social, platforma virtuală a fostului președinte american, apărea un mesaj adresat alegătorilor brazilieni: „Președintele Bolsonaro, un om care nu vă va abandona niciodată!”. Și mai spune Trump că prietenul Bolsonaro „este un om fantastic, unul dintre cei mai mari președinți de pe glob”.

Afirmații în linia obișnuită? Sigur, numai că, dacă tot se plac atât de tare, oare cei doi vor avea în comun și un comportament similar post-alegeri? Problema este foarte sensibilă căci în Brazilia lucrurile pot sta cu totul altfel decât în SUA, chiar dacă a existat episodul atacului împotriva Capitoliului, oricum unic în istoria americană și imputabil direct, acuză multe surse, apelurilor sau sugestiilor la revoltă deschisă lansate de Trump. Atunci, totuși, chiar dacă neașteptat de lent, instituțiile de forță au reușit să reacționeze și să oprească acțiunea dar lăsând în urmă un climat propice violenței care se dezvoltă acum la cote incredibile și amenință cu explozii în lanț.

Dar, dacă asta este situația în SUA , există temeri că modelul s-ar putea repeta în Brazilia. Temeri care se bazează pe o declarație fermă făcută de senatorul Flavio Bolsonaro, fiul Președintelui, cum că tatăl său este victima „celei mai mari fraude electorale văzute vreodată”. Termenii folosiți sunt aproape identici cu cei folosiți de Trump când a aflat de înfrângerea sa în alegerile din 2020.   Atunci a  afirmat (și de atunci încoace tot repetă această idee), că „a fost vorba despre ce mai mare fraudă din istorie țării noastre din punct de vedere electoral”. Acum, exact mesajul acesta începe să fie auzit în Brazilia și, mai mult, este susținut și întărit de personalități oficiale de prim plan precum Fabrio Faria, însuși ministrul comunicațiilor, care i-a chemat pe jurnaliști să denunțe ceea ce el a numit „o violare gravă a sistemului nostru electoral” și, evident, fără a aduce vreo dovadă în acest sens.

Deocamdată, există o singură certitudine: suntem martorii unei schimbări profunde de paradigmă nu numai în interiorul Braziliei, ci și în poziționarea sa viitoare pe plan internațional. Este limpede că s-a încheiat în țăndări visul lui Bolsonaro și redă forță proiectului apărat de Președintele Lula, cel al „diplomației Sud-Sud”, dorind să apară drept liderul „Sudului Global”.

Este posibil ca. Dimpotrivă, Președintele Lula. Caz în care ar fi logic să spere la reluarea relațiilor multiplex cu țările din BRICS, în special cu China care demult vrea să-și extindă înspre acea zonă unul dintre traseele Noului Drum al Mătăsii. Nu uitați că Argentina se va alătura BRICS, blocul sud-american fiind o platformă cu imens potențial economic și strategic imposibil de ignorat.

De-abia de acum înainte urmează să apară marile contracte ale zonei de sud, cele care, din ce în ce mai credibil, semnalizează că lumea se clădește deja pe alte coordonate de putere.