Antonescu, Ponta, cine are dreptate?

0
0

Traian Băsescu a spus de la început ce vrea: Daniel Morar la Parchetul General şi Laura Codruţa Kövesi la DNA. Sau, măcar Daniel Morar la Parchetul General. I-a zis-o direct Monei Pivniceru care, însă, l-a refuzat.

Comisia Europeană, scrofuloasă la datorie, cum o ştim, n-a avut nimic de a comenta în legătură cu această abordare a preşedintelui, hotărât să-şi pună oamenii cei mai de încredere la şefia Parchetelor. Cu câteva luni în urmă, aceeaşi Comisie Europeană inventa un mecanism special de selecţie a candidaţilor pentru înaltele posturi de procurori, mecanism care nu avea decât vagi tangenţe cu legea română în vigoare. Mona Pivniceru a urmat indicaţiile, iar propunerile rezultate în urma aplicării unui asemenea sistem au fost respinse de CSM şi de preşedintele Băsescu.

Până la urmă, penibila mascaradă impusă de Comisia Europeană a sfârşit lamentabil. Izmenelile cu transparenţa şi cu selecţia pe criterii profesionale a fost abandonată în faţa realităţii. Numirile şefilor Parchetelor sunt decizii politice, pentru că aşa spune legea modificată de Monica Macovei pe când era ministru al Justiţiei. Conform acestui mecanism, doi factori politici sunt decidenţi, ministrul Justiţiei şi preşedintele României, în dauna CSM care, prin legea Macovei, a devenit instituţie consultativă în domeniu.

Situaţia a intrat în blocaj, fără perspective de ieşire din impas, din cauza poziţiilor radical diferite ale factorilor politici implicaţi. Preşedintele, decis să respingă alte propuneri decât cele agreate, ministrul Justiţiei, hotărât să nu dea curs sugestiilor venite de la Cotroceni.

Timpul nu a lucrat, însă, în favoarea USL. Presiunile de la Bruxelles au crescut de la zi la zi, iar Guvernul nu avea niciun argument prin care să justifice prelungirea provizoratului. În ceea ce îl priveşte, preşedintele era perfect acoperit spunând că aşteaptă propunerile de la Ministerul Justiţiei.

Evident, că în acest joc, lui Victor Ponta i se spărgeau toate oalele în cap. Şefii lui sunt la Bruxelles şi niciun guvern român nu-şi permite, din numeroase motive, să creadă că poate sta prea mult în funcţie, în răspăr cu UE. Spre deosebire de Victor Ponta, Crin Antonescu nu este supus acestui tip de presiune. Liderul PNL este conştient că victoria sa la prezidenţiale îi este garantată, dacă îşi păstrează alături electoratul anti-băsist, 7,4 milioane de oameni care la referendum au votat demiterea. Crin Antonescu trebuie să fie anti-băsist şi să se menţină în ofensivă electorală permanentă.

Ponta trebuie să împace şi capra de la Bruxelles şi varza de acasă.

Victor Ponta are constrângeri mari, dacă vrea ca guvernarea sa să aibă şanse minime de reuşită. El trebuie să împace şi capra de la Bruxelles, şi varza de acasă, mai ales că situaţia generală nu e deloc roză.

Ieşirea din impas s-a profilat printr-un aranjament politic. Traian Băsescu renunţă la Daniel Morar şi îl trimite la Curtea Constituţională, unde îi va fi util cu alte ocazii. Monei Pivniceru i se mulţumeşte şi i se oferă un loc la aceeaşi Curte Constituţională. PNL nu cere să ocupe imediat postul de ministru al Justiţiei. De ce a fost nevoie de interimatul lui Ponta, nu ştia PNL că doamna Pivniceru va fi validată la Curte? Ba ştia, doar PNL a propus-o. Ca urmare, liberalii au avut tot timpul să vină cu un ministru, dar nu au vrut. Compromisul trebuia făcut de Victor Ponta şi de Traian Băsescu, doar ei doi au semnat pactul de coabitare. Iar pentru asta era nevoie ca Ponta să fie interimar la Justiţie.

Din păcate pentru USL, odată rămas în funcţie, preşedintele Traian Băsescu şi-a păstrat pârghii de putere foarte importante. Numirea procurorilor e una, alta este conducerea CSAT şi tot ceea ce decurge de aici. În plus, preşedintele beneficiază de sprijinul nenuanţat al partenerilor externi. Acesta este peisajul de putere al momentului. Iar faptul că guvernarea USL nu reuşeşete să recupereze pe plan extern terenul pierdut, îi dă şi mai multă capacitate de manevră lui Traian Băsescu.

O nouă suspendare este imposibilă, după „diktatul“ de astă-vară. Atunci, nu rămâne decât varianta compromisului politic. Aici, adevărata problemă care se pune este alta. Poate obţine mai mult Victor Ponta sau Traian Băsescu este cel care conduce dansul? Probabil că Victor Ponta ar trebui să încerce să câştige ceva mai multe avantaje, dar până la sfârşitul mandatului prezidenţial, chiar şi celor mai radicali anti-băsişti le este clar că puterea nu va fi în totalitate a lor. Este o decizie impusă din afară, dar asta e.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite