A intona sau a nu intona imnul de stat al României, aceasta-i întrebarea...

Se ştie că atunci când vine vorba de birocraţie, tarele sunt multe. O astfel de bilă neagră o constituie şi tendinţa de a emite documente cu intenţia de a clarifica dispoziţiile legale în vigoare, dar care nu fac decât să încurce şi mai multe iţele.

Acesta este şi cazul circularei trimise ieri, 13 ianuarie a.c., federaţiilor sportive naţionale de către Elisabeta Lipă, Ministrul Tineretului şi Sportului. Documentul a fost emis în urma incidentelor cu tentă etnică de săptămâna trecută, de la un meci de baschet feminin disputat la Sf. Gheorghe şi contând pentru etapa a 17-a din cadrul Ligii Naţionale de Baschet Feminin (mai multe detalii AICI).

Circulara nr. 377 din 13.01.2016 aduce la cunoştinţă organizatorilor de competiţii sportive oficiale dispoziţiile referitoare la „Normele privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României”, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1157 din 21 noiembrie 2001. Mai exact, precizează explicit dispoziţia articolului 13, alin. (1), lit. (e) şi cea a articolului 16, pentru ca la sfârşit să le reamintească federaţiilor că nerespectarea dispoziţiilor se sancţionează cu amendă între 2500 şi 5000 de lei, conform articolului 24, alin. (2) şi (3).

Regulamentul Federaţiei Române de Baschet prevede ca înaintea desfăşurării partidelor oficiale să fie intonat imnul oficial al României. La o citire atentă a Hotărârii Guvernului nr. 1157/2001, nu rezultă că este interzisă intonarea imnului naţional la manifestările publice desfăşurate în România. Articolul 13, alin. (2) prevede că „imnul naţional al României poate fi intonat şi la alte manifestări organizate în unităţi de învăţământ sau în alte instituţii de cultură”. Într-adevăr, stadioanele sau bazele sportive nu fac parte din categoria instituţiilor de cultură, dar nu există vreo dispoziţie clară care să interzică imnul.

Era necesară această circulară a Ministerului Tineretului şi Sportului? Din punctul meu de vedere, nu, pentru că provoacă confuzie în rândul federaţiilor sportive, fapt ce nu face decât să confirme că reglementarea birocratică excesivă îngreunează sfera socială.

Cum rămâne cu imnul Ţinutului Secuiesc intonat la fiecare partidă pe teren propriu al echipei de baschet din Sf. Gheorghe? Cred că acesta este mai degrabă problematic decât imnul nostru naţional, deoarece nu reprezintă un imn oficial al unui alt stat, ci constituie un factor latent de instabilitate, putând deveni o armă pentru politicienii cu intenţii xenofobe sau secesioniste.