1 MILIARD Euro pe zi: acesta este deficitul comercial al UE în relația cu China. Începe războiul comercial al mileniului sau cine cedează și cu ce preț?

Acesta este deficitul comercial uriaș pe care-l înregistrează Europa noastră în raport cu China, marea putere economică a lumii aflată acum în creștere exponențială, mărind la cote nemaiîntâlnite influența strategică a Imperiului odinioară caracterizat drept „imobil”.

Și este de așteptat ca deficitul comercial al Europei să fie și mai mare decât anul trecut atunci când, oficial, a fost de 31 MILIARD Euro pe zi: acesta este deficitul comercial al UE în relația cu China. Începe războiul comercial al mileniului sau cine cedează și cu ce preț?

60 miliarde Euro și perspectivele sunt greu de contrazis din moment ce, oficial, autoritățile europene consemnează că în timp ce din China ajung zilnic pe continentul nostru 6 transporturi de mărfuri, de la noi înspre China pleacă doar unul (mult mai puțin față de raportul de 2,5 înregistrat înainte de epidemia de Covid-19.

Problema uriașă este că presiunea uriașă din partea Chinei se bazează pe ceea ce înseamnă avansul tehnologic decisiv în producția de automobile electrice, efectul fiind, cel puțin în acest moment, începutul unui declin major al sectorului european și duce la închiderea progresivă a unor capacități industriale majore și trimiterea în șomaj a unui personal specializat care, brusc, vede că automobilele, „produsele de lux” ale Europei sunt mai mult decât vulnerabile în fața avalanșei chineze sprijinită îndeosebi de știrile privind intrarea în producția de masă a bateriilor de nouă generație, incomparabil mai ieftine și mai rezistente.

Raționament care, după cum știți foarte bine, se aplică la mii și mii de alte categorii de produse „made in China” care au ajuns să fie prioritare pe rafturile magazinelor europene, raționamentul mercantil de până acum  al producătorilor noștri bazându-se pe principiul că trebuie obținut profit cu orice preț încredințând pieței chineze și asiatice în general, sarcinile producției )adesea cu materialul clientului) pe care se punea doar eticheta cu logo-ul unei mărci celebre.

Acum ciclul se inversează și, în disperare de cauză, pentru a mai proteja ceva din capacitățile de producție rămase în funcțiune, responsabilii de la Bruxelles încearcă o acțiune pe două nivele.

Primul începe azi, la ora la care citiți acest material. În primul rând, azi și mâine se află la Pekin Maros Sfefcovici, comisarul european pentru comerț, care trebuie să se întâlnească cu omologul său chinez Wang Wentao, ideea fiind de a obține măcar o deschidere pentru viitoare acțiuni din partea chinezilor care să permită protejarea industriei europene, în primul rând în domeniul producției de automobile. Dificil demers deoarece Europa are în primul rând de pierdut, cel puțin în orizontul imediat de timp, deoarece există semnale că replica ar putea consta în decizia guvernului chinez de a limita accesul importatorilor europeni la pământurile rare și materialele prime din China.

Dacă ar exista o asemenea perspectivă, europenii cei mai interesați de problemă și-au pregătit deja ofensiva pe care, în caz de nevoie, vor s-o susțină la Consiliul European de săptămâna viitoare. Președintele Macron și Cancelarul Merz au trimis o scrisoare comună președintei Comisiei Europene în care solicită apariția de urgență a unui nou arsenal juridic de ripostă rapidă. Dacă ar fi aprobat, el ar putea fi declanșat doar în câteva zile și ar permite, mare atenție la acest lucru, excluderea imediată din piața unică europeanăa bunurilor și serviciilor provenind dintr-o țară terță care exrcită presiuni asupra UE sau se face vinovată de practici deloiale.

Caz în care, ușor de ghicit, China va decide la rândul său măsuri de retorsiune și, deocamdată, nimeni nu s-a aventurat să dea publicității un studiu de risc asupra efectelor imediat ale unui război comercial care ar institui din partea UE un dublu bloca, unul pe Rusia și al doilea pe China, afectând poate foarte serios relațiile dincolo de sectorul comercial.

Să vedem cu ce concluzii se întoarce comisarul european de la Pekin și mai vorbim. Dar, de principiu, măcar că știu bine că este perfect inutilă în acest moment în care la București se joacă exclusiv țintarul facerii guvernului din spuma mării, credeți că ar fi util ca măcar Președintele să solicite Parlamentului un punct de vedere asupra modului în care ar fi bine ca țara noastră să fie pregătită de angajament în acest nou posibil conflict pe lângă care povestea din Ucraina, cu toate daunele pe care le-a adus, nu ar fi decât o joacă de copii? Indubitabil, am fi parte a problemei, chiar nu ne interesează să fim parte activă a găsirii de soluții? 

Acum se poartă negocierile, săptămâna viitoare, la Bruxelles, se anunță decizia, nu se mai negociază decât formulările finale.