Misiunea de spionaj desfăşurată în Primul Război Mondial de Regimentul 18 Gorj. Secretul aflat de un sergent român de la un soldat ungur
0Mai mulţi sergenţi din cadrul Regimentului numărul 18 Gorj au îndeplinit, în timpul Primului Război Mondial, misiuni de spionaj complicate.
Istoricul gorjean Andrei Popete Pătraşcu a documentat în arhivele locale misiunile speciale cu care au fost însărcinaţi soldaţii din judeţ care au luat parte la Primul Război Mondial.
Potrivit mărturiilor cercetate, la începutul lunii februarie 1918, Regimentul Gorj nr. 18, care se afla între localităţile Dărmăneşti şi Doftana, a primit un ordin special: să desfăşoare o misiune de spionaj. Conducătorii Regimentului, au primit ordin să instaleze „patru posturi de informaţiuni”. Scopul era de a afla ce unităţi militare inamice se aflau în faţa poziţiilor româneşti.
„Din consemnările aflate în arhive, aflăm informaţii preţioase cu privire la «limitele de sectoare, unităţile ce compun divizia lor, ştiri din ţară, locul rezervelor inamice, posturi de comandă, moduri de organizare a unităţilor, ocupaţiunile rezervelor». Astfel, comandamentul Batalionului I raporta în data de 5 februarie, ora 16:00, următoarele informaţii: «Regimentul care se găseşte în faţa noastră este 23 Honvezi. Pe această poziţie sunt din noiembrie 1917, cu trei companii şi restul rezervă. Compania 3-a, formată din patru plutoane, are trei posturi de comandă. Postul nr. 3, al lor este compus din: un sergent, şef de post, doi fruntaşi şi nouă soldaţi». Într-un alt Buletin Informativ, din data de 6 februarie 1918, semnat de maiorul M. Constantinescu, în calitate de comandant al Regimentului Gorj Nr. 18, se susţine că «în faţa sa ar fi, pe lângă Reg. 23 Honvezi şi Reg. 3 Dragoni»,
arată istoricul gorjean Andrei Popete Pătraşcu.
Informaţii obţinute de la un soldat ungur
Unul dintre sergenţii care a participat la această misiune specială a reuşit să obţină informaţii chiar de la un soldat inamic, fără să-l oblige în vreun fel: „Sergentul informator Carinca Petre stătuse de vorbă cu soldatul ungur Luca Damian, român de lângă Predeal, aflând că: în faţa noastră sunt soldaţi unguri din Reg. 20 Inf. Batalionul IV are poziţie două companii, aşezate în posturi de patrulare… Restul de trei batalioane sunt la Triest… Căpitanul lor e dus la Şcoala de Gaze Asfixiante. Înainte de a pleca… dă concediu la soldaţi, câte 22 zile”, mai precizează Andrei Popete Pătraşcu.
Atacuri cu gaze toxice
Istoricul Andrei Popete Pătraşcu a mai constatat în arhivele studiate că inamicul armatei române a utilizat arme care erau interzise de către legile de război. „Reţine atenţiei informaţia referitoare la cursurile pe care ofiţerii armatei austro-ungare le făceau la Şcoala de Gaze Asfixiante. Aceste gaze au fost folosite şi în timpul Bătăliei de la Mărăşeşti din vara anului 1917. (…) Pe tot parcursul bătăliei au avut loc mai multe atacuri cu gaze toxice, deşi dreptul internaţional interzicea acest lucru, germanii comiţând în acest fel o crimă de război. Pe data de 6 august, rapoartele militare româneşti consemnau noi «atacuri cu gaze toxice, susţinute de bombardamente de artilerie, fără însă vreun rezultat notabil»“.