Marile cariere de piatră din Munții Metaliferi, înființate în locul unui fost lagăr de prizonieri VIDEO

Carierele de piatră de la Băița - Crăciunești au transformat radical înfățișarea zonei din Munții Metaliferi, cunoscută pentru bogățiile sale naturale.

Munții Metaliferi, cuprinși între zona Devei (valea Mureșului) și zona Bradului (valea Crișului Alb), sunt bogați în resurse naturale, iar zăcămintele de aur și argint au fost căutate aici încă din Antichitate.

În ultimele două secole, exploatările aurifere au funcționat la intensitate mare, iar aproape fiecare dintre satele din zonă s-a dezvoltat datorită industriei miniere.

Toate minele din Metaliferi au fost închise până la mijlocul anilor 2000. În schimb o mulțime de cariere miniere împânzesc regiunea din Hunedoara, iar unele funcționează de peste cinci decenii.

Măgurile Băiței, tărâmul peșterilor

Cea mai spectaculoasă carieră de calcar din Munții Metaliferi se întinde pe 165 de hectare la Măgura Feredeului, între satele Peştera, Băiţa şi Crăciuneşti care aparțin comunei Băița.

Aproape 70 de hectare din suprafața carierei se află pe teritoriul a două arii protejate Natura 2000: Măgurile Băiței și Munții Metaliferi.

Rezervația din jurul satului Băița - fost centru minier – se întinde pe mai mult de 270 de hectare și cuprinde numeroase peșteri , unele locuite de oameni în preistorie.

În perimetrul care se suprapune ariilor protejate nu mai au loc lucrări de exploatare a zăcământului.

Vechea carieră se află de mai mulți ani în conservare, iar vegetația a crescut, timid, peste versanții dăltuiți și dinamitați în timpul deceniilor de exploatare.

Lagărul Crăciunești, pentru prizonieri sovietici

Unii localnici își amintesc că, aici, în Al Doilea Război Mondial a funcționat un lagăr de prizonieri sovietici. Lagărul a fost înființat la marginea satului Crăciunești în toamna anului 1941, iar cei peste 1.500 de oameni aduși aici au muncit la calea ferată Deva – Brad.

Potrivit documentelor păstrate în arhive, prizonierii au fost trataţi omeneşte de români, atât de către localnici, cât şi de autorităţile care administrau lagărele și zonele în care aceștia lucrau.

Au fost însă şi unele excepţii, potrivit unor note informativ secrete. În iarna anului 1941, 700 de prizonieri ar fi murit în lagărul de la Crăciunești, condus de comandantul Nicolae Stavrescu, din cauza condițiilor grele în care erau ținuți și a subalimentației.

În august 1942, lagărul de la Crăciuneşti a fost desfiinţat, iar prizonierii sovietici au fost mutaţi într-un alt lagăr, la Vulcan, pentru a munci în minerit.

Un monument ridicat de pe Dealul Fetii, în apropiere de fosta cale ferată, a fost dedicat în memoria ostaşilor sovietici care au muncit în zonă. Aici s-ar fi aflat o groapă comună unde au fost înhumați sovieticii.

Calcarele din Masivul Troița Crăciunești au fost cercetate de specialiști începând din anul 1954, pentru a stabili dacă pot fi utilizate în industria cimentului, a varului şi în siderurgie – la combinatul siderurgic din Hunedoara.

Cariere de calcar exploatate de cinci decenii

Zăcământul a fost omologat în 1971 de Comisia Republicană de Rezerve Geologice, iar în anii următori a început exploatarea acestuia. În 1976 a fost construită fabrica din Chișcădaga, de ciment si var, aflată la circa 12 kilometri de carieră.

În prezent, arată raportul de mediu cu privire la carieră, extragerea pietrei de calcar se face prin metoda de exploatare la zi.

„Materialul derocat prin puşcare cu explozivi amplasaţi în găuri forate este preluat din front cu excavatoarele, încărcat în autobasculante şi transportat la staţia de concasare. După concasare, calcarul este preluat de două transportoare cu bandă şi descărcat într-un siloz tampon. Din acest siloz, calcarul concasat este transportat pe un releu de transportoare cu bandă, în lungime de circa opt kilometri, la silozurile de calcar concasat de pe amplasamentul fabricii de ciment”, arată documentul publicat de Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara.