FOTO Cazinoul, primul „club“ al Constanţei

Cel mai frumos loc de petrecere al Constanţei a fost de la început Cazinoul. Localnicii contribuiseră la ridicarea edificiului pe care îl voiau un simbol al urbei, dar şi un centru al distracţiei.

Aici aveau loc principalele reuniuni ale notabilităţilor, dar şi ale orăşenilor de rând pentru care promenada la malul mării se termina inviariabil ascultând muzica militară. Fanfara cânta în fiecare seară despre desfătarea publicului, iar orchestra de pe terasa Cazinoului era acompaniată de valurile mării.

„În fiecare seară, în sălile Kursaal-ului (n.r. prima denumire a Cazinoului) au loc baluri sau concerte la care publicul se distrează până la ore târzii din noapte“, notează ziarul L’Independence Roumaine la 14 august 1881 (citat de Doina Păuleanu în volumele sale dedicate istoriei oraşului), în al doilea an de funcţionare a cazinoului.

Protipendada Constanţei era un amestec de oficialităţi locale de diferite naţii, care îşi primeau bucuroase oaspeţii din cancelariile Balcanilor, Occidentului sau Răsăritului.

Reprezentantele sexului frumos îmbrăcau cu mândrie portul naţional, etalat în Dobrogea recuperată în urma Războiului de Independenţă. La baluri se dansa până în zori şi se conversa în mai multe limbi ale pământului.

Petrecăreţii încinşi ieşeau apoi pe terasa mării, unde se răcoreau pentru a o lua de la capăt.

Puritanii criticau dezmăţul de la Cazino, unde duduile erau prea despuiate, bărbaţii - prea îndrăzneţi, iar moravurile - puse la grea încercare. Ei erau indignaţi că edificiul ridicat din banii lor ca un simbol al urbei ajunge să fie un loc al decadenţei.

Aşa arăta Constanţa la început de veac XX. Muzică, ghirlande de lumini, parade militare, focuri de artificii, baluri, chermeze, întreceri cu bărci, croaziere în largul mării, retrageri cu torţe.

Când sosea familia regală, Constanţa avea motiv oficial să fie în sărbătoare. Oraşul declarat reşedinţă regală îşi merita renumele de loc al bucuriei.