Povestea româncei care strânge fonduri şi medicamente pentru copiii săraci din India

Cristina Olaru a renunţat la postul său de inginer chimist de la prestigioasa „The Royal Horticultural Society”, pentru a se dedica voluntariatului în îndepărtata Indie. Românca se ocupă cu strângerea de fonduri pentru copiii sărmani, dar nu ezită să meargă în mijlocul comunităţilor sărace, unde distribuie medicamente şi alimente.

Cristina Olaru are 35 de ani, este inginer chimist şi a plecat în India în 2015, împreună cu familia. La trei ani distanţă, Cristina admite că a pornit pe noul drum cu inima strânsă, fără a şti cu exactitate ce va urma. 

„Am ajuns aici datorită oportunităţii oferite soţului meu de firma la care lucrează. Şi am zis da! Deşi habar n-aveam ce o să găsim aici. Îmi amintesc şi acum momentul când am aterizat în Bengaluru, cu patru valize şi doi copilaşi. Eram speriaţi de ce o sa fie aici, dar am riscat, iar acum nu-mi pare rău. A fost visul meu din copilărie să ajung într-o zi în India. O iubesc aşa cum e ea, e o ţara plină de culoare, de cultură, chiar de speriat câteodată, dar e frumoasa”, povesteşte românca.

Condamnaţi la sărăcie 

Inevitabil, în scurt timp ea s-a lovit de realitatea tristă de pe străzile nepavate şi urât mirositoare ale Indiei. Iar şocul a fost cu atât mai mare cu cât la doi paşi de locurile insalubre în care îşi duc traiul nevoiaşii din Bengaluru se află şi vilele impozante, pline de strălucire, ale milionarilor lipsiţi de orice fel de griji. A fost imboldul de care avea nevoie pentru a lua decizia de a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă: „Într-o comunitate unde nu au acces la energie electrică, apă potabilă şi canalizare cum pot să reziste în mizerie? Toate dejecţiile se revarsă în lacurile şi râurile din apropiere, acolo nasc, acolo gătesc când au ce, acolo se joacă şi copilaşii lor, acolo mor. India e unul dintre cei mai importanţi producători şi exportatori de medicamente, nu m-am gândit nicio secunda că acolo oamenii mor zilnic din cauză că nu au acces la medicamente”. 

Aşa a ajuns să se implice în activităţi de voluntariat, pentru a strânge fonduri, iar din banii adunaţi cumpără medicamente pentru familiile defavorizate. Ultimul proiect demarat, „Street girls of Bangalore”, în care mai sunt implicate femei din SUA, Coreea de Sud, Belgia sau Japonia.

„Fiecare caz e emoţionant, fie ca e vorba de copii, de bătrâni sau de fetele de pe strada. Oamenii sunt recunoscători, dar în egală măsură le este şi frică. E un tumult de sentimente. Eu am început să mă implic după ce ne-am stabilit în India şi am decis că pot şi trebuie să fac ceva pentru aceşti oameni. Într-o primă fază, am găsit pe Internet un forum, iar de acolo am aflat cum aş putea să ajut. I-am contactat pe cei de pe forum care erau deja implicaţi şi am început şi eu să-mi dau silinţa să fac câte ceva. Cel mai nou proiect „Street girls of Bangalore” începe să aibă succes. Avem o trupa de vaccinare pentru copilaşii din diferite suburbii ale oraşului, plus că ne ocupăm cu atragerea de fonduri şi de sponsori. Aici e o continuă nevoie de medicamente, vaccinuri şi alimente, sărăcia este mare. În mare parte, banii provin din buzunarele proprii, suntem câţiva expaţi care facem mereu donaţii. Organizăm târguri şi petreceri cu strângere de fonduri pentru fundaţii, iar diverşi oameni de afaceri din India au început să ne sprijiine şi ei”, mai spune Cristina.

„Cei bogaţii au maşini cum vezi doar la televizor”

Însă India nu se rezumă la o mare de oameni care îşi duc traiul la limita subzistenţei. La doar câteva sute de metri de cocioabele săracilor se află adevărate castele în care locuiesc cei înstăriţi, oameni de afaceri, actori, vedete sau politicieni. 

„Există şi foarte mulţi oameni potenţi financiar în India! E o discrepanţă uriaşă între cartierele oamenilor bogaţi şi cele în care locuiesc săracii. Vorbim de lux în adevăratul sens al cuvântului, am văzut aici maşini pe care mai avusem ocazia să le văd doar la televizor”, susţine românca. 

Există însă şi o altă faţă a Indiei, diferită de cartierele sărăcăcioase, dar şi de zonele rezidenţiale în care locuiesc cei bogaţi. Natura este fascinantă, spune Cristina, care a avut ocazia să viziteze o bună parte din această ţară imensă: „Am mers cu barca printre crocodili, am făcut safari cu elefanţi, India e o ţară de vis. E visul meu! Am avut plăcerea să vizitez şi alte locuri din ţară, cel mai mult m-a impresionat Taj Mahal, celebrul mausoleu încărcat de o istorie de sute de ani. Iubesc India aşa cum e ea. Îmi place foarte mult şi clima, aici e vară 365 de zile pe an, îmi plac muzica şi dansurile lor tradiţionale, filmele şi mâncarea. Sunt o mare fană a mâncărurilor condimentate, deşi eu nu le gătesc la mine în casă”, a încheiat Cristina.