Imaginea de neșters din mintea unei refugiate din Ucraina: „Soțul meu a rămas în urma mașinii cu care am plecat“
0O ucraineancă fugită din țara natală din cauza războiului spune că nu poate uita momentul în care soțul ei a rămas în urma mașinii cu care au plecat ea și cele două fete ale familiei.
Dramele familiilor din Ucraina provocate de războiul declanșat de Rusia erau de neimaginat în urmă cu un an. Invazia din 24 februarie 2022 a schimbat însă lucrurile și a dus la primul conflict armat de durată din Europa după Al Doilea Război Mondial.
Două fetițe din Ucraina au văzut pe geamul locuinței lor un elicopter negru care aparținea forțelor rusești. Așa a început drama familiei, deoarece tatăl a fost nevoit să ia cea mai înțeleaptă măsură pentru siguranța familiei sale: să-și trimită soția și cele două fiice într-o altă țară, în care era pace.
„Drumul de la Cernăuți ne-a luat 19 ore și, în tot acest timp, fiica cea mică, Anastasia, s-a comportat atât de demn, încât nici nu mi-am putut imagina că ar putea fi atât de curajoasă. Fiica mai mare are 12 ani, a încercat să fie de ajutor tot timpul și m-a sprijinit moral foarte mult când a observat că abia îmi rețineam lacrimile după despărțirea de soțul meu”, a povestit una dintre refugiatele din Ucraina sprijinite de Asociația Salvați Copiii.
În afara dramelor provocat de teama produsă de zgomotul bombardamentelor, de prezența soldaților pe străzi și de sunetul sirenelor, de lipsa apei, a hranei, a electricității sau căldurii, o mare traumă a însemnat despărțirea de cei dragi: milioane de familii au fost nevoite să se despartă.
„Nu va dispărea niciodată din mintea mea acea imagine când am ieșit din mașină să ne luăm rămas bun de la soțul meu. I-am luat locul la volan ca să continui drumul, iar el a dispărut în spatele dealului”, își amintește mama celor două fetițe, aflată acum la Brașov.
Adaptarea în România nu a fost deloc ușoară, mai ales că au survenit și alte evenimente care au complicat situația familiei.
„Prima lună în România a fost o perioadă foarte grea pentru mine, mama mea a avut un atac de cord, totul era diferit, viața mea se schimbase din cauza războiului. Primele trei luni simțeam doar că exist, deși mă implicam ca voluntar în acțiuni de sprijin pentru refugiații ucraineni și mă ocupam de asistență logistică pentru a trimite medicamente, mâncare și veste antiglonț pe front pentru soțul meu și soldații ucraineni”, a mai spus femeia.
După o lună, ucraineanca a cunoscut-o pe Iulia, de la Salvați Copiii. Aceasta i-a spus încă de la început că este sigură că vor fi colege și chiar așa s-a întâmplat. Acum, refugiata din Ucraina ajută alte conaționale să ajungă cu bine în țara noastră și să se integreze.