FOTO Povestea bisericii din Maramureş care a fost vândută pe doi boi. Blestemul despre care vorbesc localnicii
0Maramureşul este ţara bisericilor de lemn. Aproape că nu există localitate în acest judeţ unde să nu existe cel puţin o biserică de lemn. Partea interesantă este faptul că aceste biserici de lemn, unele dintre ele aflate în patrimoniul UNESCO, au o poveste.
Una din aceste biserici este şi cea din Văleni, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. În Văleni a slujit ca biserică parohială până în anul 1947 când a fost demolată.
Părintele care slujeşte la această biserică, Ioan Bologa vorbeşte despre mostre din lemn luate cu un burghiu special care "arată vechimea lemnului prin inelele care se formează în fiecare an s-a stabilit că unele lemne din această biserică datează din anul 1521. Cel mai vechi lemn din această biserică datează din anul 1367". Părintele Bologa vorbeşte şi despre faptul că biserica, din cauza greutăţilor materiale existente în zonă, a fost vândută şi valorificată în preţul a doi boi.
Potrivit informaţiilor de pe Wikipedia, biserica avea 14 metri lungime şi 5 lăţime, era înzestrată cu pictură murală şi icoane vechi lucrate în tempera pe lemn, deosebit de valoroase, care astăzi se găsesc la muzeul Maramureşului din Sighet. Între acestea se păstrează şi o icoană din secolul XIV. Pentru construcţia bisericii s-au folosit bârne de stejar cu un diametru variabil între 34-54 cm şi o lungime aproximativă de 11 m. Bârnele din pereţi au fost cioplite cu o grosime de 11-15 cm şi o înălţime de 30-40 cm. Feţele lemnelor sunt finisate neted cu barda pe toate cele patru părţi.
Localnicii îşi amintesc că la femei pe jos erau podele, iar bărbaţii stăteau pe piatră. Acoperişul din şindrilă era în două ape cu două streşini, iar turnul împodobit cu scânduri, cu vârfurile crestate atârnând în jos. La începutul secolului XX s-a adăugat un pridvor. Ulterior biserica a fost sacrificată în favoarea construirii noii biserici de piatră pe care vălenarii au hotărât să o ridice începând cu anul 1934. Datorită greutăţilor financiare, biserica a fost vândută în 1944 şi demolată abia în 1947, fiind evaluată în cantitatea de lemn de construcţie (care valora doi boi). Nimeni nu s-a gândit la valoarea culturală şi afectivă pentru atâtea generaţii care au preţuit-o şi s-au rugat în ea.
Vălenarii vorbesc şi despre un blestem legat de această biserică. Prima iniţiativă a demolării a eşuat, pentru că, spun aceştia, din senin s-a pornit un vânt puternic, iar omul care s-a urcat pe turn s-a speriat şi s-a dat jos.
"Cumpărătorul voia să renunţe la demolarea ei cerând în schimb banii înapoi, dar pentru că a fost refuzat şi pentru a nu rămâne păgubit, a demolat-o. Lemnele bisericii s-au împărţit în trei. Dintr-o parte s-a construit o casă în Văleni, care a ars, trăsnită într-o furtună; a două parte s-a transportat în Corneşti şi nu se mai ştie nimic de ea, iar din a treia parte s-a construit o şură cu grajd în Călineşti (folosită pentru foarte scurt timp)", se arată pe ro.wikipedia.org.
Din iniţiativa şi prin acţiunea instituţiilor locale (Parohia Ortodoxă, Asociaţia culturală „Tiberiu Utan”, Şcoala generală) această a treia parte din biserică a fost readusă şi ridicată în curtea parohială, ca o reparaţie istorică şi morală, în anul 2005, an în care s-a resfinţit biserica de zid şi s-au sărbătorit 600 de ani de atestare documentară a satului Văleni. Se păstrează din vechea biserică Sfânta Masă din altar şi Sfântul Chivot (cu pictura destul de bine conservată), câţiva prapori şi uşile împărăteşti.