Profesia care atrage, dar și epuizează. Patru din zece profesori se gândesc să plece de la catedră. „O parte renunță până la definitivat”

An de an, peste 30.000 de candidați se înscriu să susțină examenul de Titularizare, care este primul pas către o carieră la catedră. Un sondaj recent arată însă că, în ciuda faptului că își iubesc meseria, patru din zece profesori se gândesc să renunțe.

Barometrul stării de bine a profesorilor indică un nivel ridicat de stres FOTO: Pixabay

Profesorii din România continuă să își iubească meseria, dar tot mai mulți spun că nu mai pot duce povara pe care o presupune. Un studiu național realizat în rândul a peste 1.500 de cadre didactice arată că 38% dintre profesori se gândesc frecvent să renunțe la învățământ, iar nivelul de stres este mai ridicat chiar decât în cazul medicilor de familie.

Raportul de cercetare a fost realizat recent de InIm Institute și Frappe Digital, iar datele arată că intenția de renunțare este mai accentuată în rândul celor cu vârste între 30 și 44 de ani (44%), al celor din București (48%) și al celor care predau la ciclul gimnazial (43%). Starea de bine nu variază semnificativ în funcție de vârstă, dar variază considerabil în funcție de ciclul de predare, profesorii de la grădiniță fiind cel mai puțin stresați (39% au declarat că se simt bine) comparativ cu cei de la liceu și ciclul gimnazial (28% și, respectiv, 27 % se simt bine).

Stresul profesorilor îl depășește pe cel al medicilor

Imaginea profesorului care termină orele la prânz și se bucură de vacanțe multe și lungi este departe de realitatea din școlile românești. În spatele ușilor claselor se află un corp profesoral care continuă să creadă în rolul educației, dar care resimte tot mai puternic presiunea unui sistem încărcat de birocrație, responsabilități și lipsă de recunoaștere.

Acestea sunt concluziile „Barometrului stării de bine a profesorilor”, una dintre cele mai ample cercetări sociologice dedicate personalului didactic din România. Studiul, realizat în primăvara acestui an pe un eșantion național de 1.518 educatori, învățători și profesori, oferă o radiografie detaliată a unei profesii aflate sub presiune. Pentru contextualizare comparativă, au fost colectate date suplimentare de la 305 medici de familie și 1.078 persoane reprezentative pentru populația urbană activă, cu vârste între 18 și 65 ani.

Poate cea mai surprinzătoare concluzie este comparația cu o altă profesie considerată extrem de solicitantă: medicina.

Mai mult de jumătate dintre profesorii chestionați (51%) spun că s-au confruntat frecvent cu situații stresante în ultimele patru săptămâni. Prin comparație, procentul este de 45% în rândul medicilor de familie și de doar 26% în populația activă din mediul urban.

Diferența este importantă și sugerează că presiunea resimțită de profesori nu mai poate fi considerată o caracteristică firească a profesiei, ci un factor care afectează sănătatea și performanța pe termen lung.

Profesorii încă iubesc ceea ce fac

Paradoxal, același studiu arată că profesorii nu și-au pierdut motivația. Dincolo de datele barometrului, interesul în continuare ridicat pentru profesie se observă și în numărul de candidați înscriși la examenul de Titularizare (care reprezintă primul pas în construirea unei cariere la catedră), în creștere în ultimii patru ani.

Aproape 40% dintre profesorii chestionați în cadrul studiului au declarat un nivel ridicat de satisfacție față de munca lor, rezultat apropiat de cel înregistrat în rândul medicilor de familie. Relația cu elevii, sentimentul că formează oameni și colaborarea cu colegii rămân principalele surse de satisfacție profesională. Cu alte cuvinte, problema nu este profesia în sine. Problema este modul în care aceasta este exercitată.

Birocrația consumă energia care ar trebui investită în elevi

Dintre toate dificultățile semnalate, una apare constant în răspunsurile profesorilor: birocrația. O parte tot mai mare din timp este rezervată nu predării sau pregătirii actului de predare, ci întocmirii de documente, rapoarte, situații administrative și sarcini care nu țin direct de actul didactic. Profesorii spun că aceste obligații administrative îi îndepărtează de pregătirea lecțiilor și lucrul cu elevii, adică exact ceea ce consideră aceștia ca fiind esența profesiei.

La aceasta se adaugă suprasolicitarea, remunerarea percepută ca insuficientă și relațiile uneori dificile cu părinții.

Profesorii între 30 și 44 ani reclamă echilibrul precar între școală și viața personală

Doar unul din trei profesori spune că reușește să păstreze un echilibru satisfăcător între serviciu și viața personală. Cele mai afectate sunt cadrele didactice cu vârste între 30 și 44 de ani, arată datele citate, aceasta fiind perioada în care responsabilitățile profesionale se suprapun cu cele familiale. Femeile resimt și mai intens această presiune, raportând niveluri mai ridicate de stres și un echilibru mai precar între muncă și timpul personal.

Cercetarea arată că 14% dintre profesori prezintă un risc ridicat de burnout, iar cea mai frecventă manifestare este epuizarea emoțională. Cele mai vulnerabile categorii sunt profesorii care predau la gimnaziu și liceu, cei din mediul urban și cei cu vârsta sub 45 de ani.

Profesorii care predau la gimnaziu și liceu sunt cei mai stresați FOTO: Barometrul stării de bine

Specialiștii atrag atenția că burnout-ul profesorilor nu afectează doar sănătatea acestora, ci și calitatea procesului educațional, relația cu elevii și capacitatea școlilor de a păstra cadre didactice cu experiență.

Intenția de abandon a profesiei, la cote ridicate

Poate cel mai îngrijorător indicator este intenția de abandon a profesiei. 38% dintre profesorii participanți la studiu au declarat că se gândesc frecvent să renunțe la cariera didactică. În București, dar și în rândul profesorilor de gimnaziu și al celor cu vârste între 30 și 44 de ani, procentul este chiar mai mare.

38% dintre profesori s-au gândit să plece din profesie FOTO: Barometrul stării de bine

Autorii cercetării arată că intenția de a părăsi sistemul este strâns legată de nivelul ridicat de stres, de suprasolicitare și de volumul mare al activităților administrative.

Ce ar putea îmbunătăți situația

Răspunsurile din cercetare arată că profesorii, conștienți de pericolul în care este profesia, nu solicită măsuri spectaculoase. Ei cer, în primul rând, condiții normale pentru a-și face meseria: mai puțină birocrație, sprijin psihologic, salarii corelate cu responsabilitatea profesiei (de altfel, o promisiune constantă a politicienilor, încă neonorată), clase mai puțin aglomerate (or prin măsurile adoptate la sfârșitul verii trecute în fapt s-a dat liber la creșterea numărului de elevi la clasă), acces la formare profesională relevantă și un management școlar bazat pe competență.

La fel de importantă este și recunoașterea socială. Mulți profesori spun că nu se simt respectați și apreciați pentru rolul pe care îl au în societate.

„Până la definitivat, o parte dintre cei care au dat titularizarea renunță”

Mesajul transmis de „Barometrul stării de bine a profesorilor” depășește granițele sistemului de educație. Profesorii continuă să creadă în ceea ce fac, însă tot mai mulți spun că nu mai pot susține același ritm fără schimbări reale.

„Entuziasmul este mare la început, numai că această doză de entuziasm scade odată cu trecerea timpului. Deja o să vedeți că parte din cei care au dat titularizarea, o bună parte, deja renunță până la examenul de definitivat la această meserie. Și știm și motivele. Da, este atractivă din punct de vedere al persoanelor care au vocație pentru învățământ, dar la definitivat o să vedem că nu mai avem același număr de persoane și atât de entuziasmate. Pentru că deja dau de greu - nedecontarea navetei și toate celelalte. Dacă reușesc să se titularizeze, știm foarte bine că acele posturi nu sunt cele mai bune, nu? În general sunt posturi care necesită navetă, necesită cheltuială, necesită foarte multă energie, fizică, psihică, etc., etc.”, a arătat Adrian Voica, liderul Sindicatului din Învățământul Preuniversitar Argeș „Muntenia” și membru în Biroul Executiv al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI).

Pentru ca aceste schimbări în bine să se întâmple, un rol important îl au sindicatele. Doar că sindicatele, la rândul lor, au o problemă, crede Voica.

„Din păcate, în acest domeniu cu privire la pregătirea noii generații de tineri sindicaliști și a tinerilor care să se ocupe de apărarea drepturilor socioprofesionale, sindicatele nu prea stau deloc bine. În urmă cu câțiva ani, adică noi cel puțin, eu și colegii mei, trebuie să recunosc că am fost creația unui departament de tineret, care s-a înființat, care a funcționat, care a beneficiat de o susținere din partea sindicatului, dar și din partea Comisiei Europene, prin diferite proiecte, prin care am învățat ce înseamnă negocierea, dialogul social, modul în care și cât te poți implica pentru apărarea drepturilor socioprofesionale. În ultima perioadă, din păcate, constatăm că foarte mulți lideri rămân peste vârsta limită de pensionare, baza de racolare a tinerilor în sindicat scade și în momentul în care nu-ți pregătești și nu te pregătești pentru viitor, va apărea o problemă destul de grea pentru mișcarea sindicală. Pentru că, este clar, generațiile tinere au o altă viziune, sunt ancorați la o realitate pe care poate anumite persoane de o anumită vârstă nu o percep - și e normal să nu o perceapă, nu? - și toate aceste aspecte vor duce la niște sincope în evoluția mișcării sindicale”, este de părere liderul.

Profesorii resimt stresul mai accentuat decât medicii de familie FOTO: Barometrul stării de bine

Dacă vorbim de starea de bine nu trebuie să ne referim numai la drepturile socioprofesionale, strict de la nivelul școlii, trebuie să vorbim și de toate celelalte laturi – culturală, socială -, susține Adrian Voica. „Starea de bine a profesorului înseamnă și ancorarea în domeniul culturii, organizarea unor activități culturale, participarea la anumite evenimente culturale majore cu implicarea directă a organizațiilor sindicale. Ne gândim la starea de sănătate, implicarea organizațiilor în încheierea unor protocoale cu anumite rețele de sănătate care să asigure, pe lângă ce asigură Casa Națională de Asigurări, niște facilități pentru membrii de sindicat din învățământ, vorbim de toate categoriile. Pe toate planurile trebuie să privim starea de bine, până la efectuarea concediului, până la implicarea în găsirea unor locații care să corespundă cerințelor salariaților din învățământ”, a mai punctat liderul de sindicat.

Speranțe puține de la clasa politică

Lipsește „sângele proaspăt” din mișcarea sindicală, or acest aspect nu este în favoarea creșterii puterii de negociere a sindicatelor în viitorul apropiat, mai spune Voica.

Datele din această cercetare nu sunt surprinzătoare, oamenii din sistem știu care este realitatea. Surprind în schimb reacțiile din ultimele zile ale anumitor politicieni, care acum se declară de partea profesorilor.

„Mă așteptam la toate aceste rezultate. Mă surprinde indolența clasei politice față de situația în care ne aflăm. Asta mă surprinde cel mai mult. Și faptul că li s-a acordat atâta credit prin votul cetățenilor și ei reacționează într-un mod care este nu că deplorabil, ci condamnabil. Nu numai față de sistemul de învățământ, față de societatea românească. Între a fi ipocrit și a fi realist și ancorat este cale lungă, pentru că noi nu avem nevoie de ipocrizia politicienilor la aceste momente, tocmai din partea celor care au votat cu unanimitate legea 141/2025. Se dă vina pe Bolojan, dar stai puțin, Guvernul Bolojan era susținut de UDMR, de PNL, de PSD și minoritățile naționale. Ei sunt creația legii 141. Cum să vii tu acum, în calitate de politician, să spui cât de apropiați suntem noi de profesori?! Și critici politicile, dar cine a avut în mână aceste politici? Nu dumnealor?”, a conchis Voica.