De zece ani, în pieptul unui bărbat din Iași bate o inimă de femeie. „Un donator nu va fi uitat niciodată”

De zece ani, Constantin Pîntea, din județul Iași, trăiește datorită inimii unei femei pe care nu a cunoscut-o niciodată. Un transplant de inimă i-a salvat viața.

Pentru Constantin Pîntea, povestea a început în urmă cu 20 de ani, când avea 50 de ani și a suferit un infarct. Timp de aproape un deceniu s-a confruntat cu urmările acestuia, iar, în cele din urmă, a ajuns la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Spiridon” din Iași.

Acolo a fost internat aproape șapte luni, perioadă în care a stat permanent conectat la aparate. Din cauza agravării stării de sănătate, a ajuns urgență de gradul 0 pe lista de așteptare pentru un transplant de inimă. 

Bărbatul spune că medicii i-au explicat că nu ar mai fi rezistat încă două săptămâni. Salvarea a venit prin gestul unei femei, Elena, care, potrivit lui Constantin, își exprimase în timpul vieții dorința de a-și dona organele după moarte, decizie respectată și de familia acesteia.

Din vara anului 2016, în pieptul ieşeanului bate o inimă sănătoasă a unei femei din judeţul Neamţ care, din cauza unui anevrism rupt, nu a mai putut fi salvată de medicii ieşeni. 

„Pe 29 iunie 2016, de Sfinții Petru și Pavel, am fost anunțat că voi merge la transplant, iar pe 30 iunie am fost transplantat. Când i-am spus soției, de Sfântul Petru, că m-au chemat pentru transplant, ea era la serviciu, la Primărie. În momentul în care a aflat vestea, toată Primăria a început să plângă de bucurie. Pe mine m-au dus în ultima clipă. Eu cred că mai mult de o săptămână, cel mult două, nu aș mai fi dus-o. Inima nu mă mai ținea, era gata. Îi spunea domnul doctor Pietriș soției mele: «Mai este doar o coajă de care tragem. Cât va mai rezista, nu știm, dar mult nu mai este»”, a declarat Constantin pentru Ziarul de Iași.

Recuperarea nu a fost însă lipsită de complicații. Medicii i-au depistat o infecție cu Candida la nivel pulmonar, motiv pentru care a mai rămas internat încă trei luni.

De zece ani, Constantin este recunoscător pentru șansa la viață pe care a primit-o. El mărturisește că inima Elenei a fost o adevărată binecuvântare și, deși viața lui nu a mai fost la fel ca înainte, se bucură în fiecare zi că trăiește și că poate fi alături de familia sa.

Constantin vorbește astăzi despre recunoștință, credință și despre importanța donării de organe, convins că „un donator nu este uitat niciodată”.

”Eu pe Elena nu pot s-o uit toată viața mea, cât oi trăi. Eu îi fac praznic în fiecare an și îi dau de pomană. Ea a fost a doua mamă pentru mine, după mama mea”, a declarat Constantin.

Elena a salvat şase pacienţi care se aflau pe lista de transplant pentru cornee, rinichi, ficat şi cord.