Cum se pregăteau femeile din Maramureșul istoric pentru ziua de Paște. Vinerea Mare era o zi specială
0Vinerea Mare, ziua în care Iisus a murit pe cruce, este sărbătorită cu sfințenie și în zilele noastre în satele din Maramureșul istoric. În această zi, credincioșii posteau și nu munceau la câmp sau în gospodărie. Practic, era ca o zi de sărbătoare pentru creștini.
În Vinerea Mare sau Vinerea Seacă, credincioșii mergeau la biserică, unde se spovedeau și luau Sfânta Cuminecătură. Muncile dificile erau interzise în această zi, iar seara, credincioșii participă la slujba denumită „Prohodul Domnului”. Nu se cocea pâine, pentru că se spunea că cele care vor coace „vor arde mâinile Maicii Domnului”.
Unii oameni țineau post negru. În Maramureș mai sunt femei bătrâne care își amintesc și unele char încearcă să mai postească în această zi.
Credințe și superstiții legate de Vinerea Mare
Rodica Nemeș, o localnică din Călinești și bună cunoscătoare a vechilor tradiții, spune că Vinerea Mare este considerată o zi de doliu pentru creștini. „Nu se lucra nimic, nimic. Nici bărbaţii nu lucrau, nu prindeau caii, nu se făcea absolut nimic, pentru că se spunea că dacă vei munci, vei avea greutăți tot anul”, spune ea.
De asemenea, tot ce s-ar semăna acum la câmp, nu va ieși, sau cultura se va strica, mai spun păstrătorii vechilor tradiții. În schimb, cei care vor posti azi vor fi sănătoși tot anul. Alte credințe interzic darea sau luarea împrumut a oricărui obiect. Se mai spunea că cei care se văr scălda azi înainte de răsăritul soarelui vor fi sănătoși tot anul.
În Vinerea Mare, femeile afumau cu tămâie toată casa, înconjurând-o de trei ori. Acest ritual avea scopul de a înlătura insectele și lighioanele și a le ține departe de casă.
Seara, când se întorceau de la biserică, oamenii veneau cu lumânarea aprinsă, pentru a vesti celor morți importanta sărbătoare care se apropie. Cu lumânarea aprinsă, înconjurau casa de trei ori, pentru a le merge bine tot anul.
Trecerea pe sub masă
În biserică are loc un ritual deosebit în această zi. Este vorba despre trecerea pe sub masă, un ritual care amintește de moartea și învierea lui Iisus Hristos. La biserică se scoate epitaful, care este așezat pe o masă, iar toți cei care vor trece pe sub el vor fi sănătoși și, de asemenea, bolnavii se vor vindeca.
Femeile aduc flori şi busuioc şi le pun lângă epitaf pentru a fi sfinţite, iar la sfârşitul slujbei le iau şi le păstrează, folosindu-le ca leac pentru alungarea răului prin afumare.
Această trecere pe sub masă este asociată cu coborârea și ridicarea din groapa morții, care se face în chip simbolic, prin trecerea pe sub masă aflată în mijlocul bisericii. Epitaful este asociat cu trupul mort al lui Iisus Hristos, întipărit pe Sfântul Epitaf, arată Creștin Ortodox.
„Sfântul Epitaf este un obiect de cult confecționat din pânză de în, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoană punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos”, mai arată aceeași sursă. Termenul de „epitaf” provine din grecescul „epi tafos”, care înseamnă „pe mormânt”.