Bijuterie de aur de la mănăstirea Cheia, furată și dusă la amanet. Cine sunt hoții
0După șase luni de cercetări, polițiștii au reușit să identifice hoții care au furat o bijuterie din aur de la mănăstirea Cheia, a cărei valoare a fost evaluată la 10.000 de lei.
Oamenii legii au stabilit că doi tineri din Bacău sunt autorii furtului comis acum jumătate de an la o mănăstire din comuna Cheia. Hoții au furat atunci o bijuterie din aur în valoare de 10.000 de lei.
Acțiunea de prindere a hoților a fost efectuată printr-o colaborare între polițiștii de la Serviciul de Investigații Criminale Prahova, ai celor din cadrul Poliției orașului Vălenii de Munte și de la Poliția Onești.
Anchetatorii au efectuat trei percheziții domiciliare la locuințele a doi bărbați cu vârstele de 25 și 26 de ani din județul Bacău. În cursul perchezițiilor au fost descoperite și ridicate mai multe mijloace materiale de probă relevante pentru anchetă.
În urma investigațiilor, polițiștii au identificat alți doi tineri, presupuși complici la comiterea furtului. A fost identificată și unitatea de amanet unde bijuteria furată ar fi fost vândută de hoți. Bijuteria din aur urmează să fie ridicată de polițiști în vederea continuării cercetărilor.
Unul dintre suspecți, în vârstă de 25 de ani, a fost reținut pentru 24 de ore, fiind ulterior plasat sub control judiciar, în timp ce ceilalți tineri vor fi audiați de polițiști pentru a se stabili implicarea lor în furtul bijuteriei din aur.
Manastirea Cheia este o mănăstire de călugări, situată pe malul drept al pârâului Tâmpa, în partea de sud-est a localității Cheia din județul Prahova.
Lăcașul de cult este situat în apropierea pasului Bratocea, frontiera ce separa odinioară Valahia de Transilvania, pe Valea Teleajenului, la o altitudine de 897 metri, la poalele Munţilor Ciucaş (Carpaţii Orientali), între pârâiaşele Tâmpa şi Cheiţa.
Atestată începând cu 1770, a fost distrusă de turci, reconstruită, apoi mistuită de un incendiu. Biserica actuală a fost construită din cărămidă între anii 1835-1839 și pictată de Gheorghe Tătărăscu în 1837.