Guvernul Macron, între farsă și criză. Noul ministru al Apărării, blocat de centralistă. „Nu știu cine sunteți, domnule. Nu e momentul pentru glume”
0Într-o Franță aflată în derivă politică, în care guvernele se succed cu o frecvență nemaiîntâlnită, ultimele zile au adus o scenă greu de imaginat într-o democrație matură: noul ministru al Apărării, numit duminică seara, a fost confundat cu un un farsor de către un funcționar public.
Povestea are în centru figura lui Bruno Le Maire, 56 de ani, fost ministru de Finanțe și un personaj cu greutate în actualul sistem politic francez. După ce a părăsit în 2017 formațiunea de dreapta Les Républicains pentru a se alătura președintelui Emmanuel Macron, Le Maire a devenit una dintre vocile loiale din guvern. Duminică seara, în efortul de a forma al treilea executiv într-un singur an, Macron a decis să-l numească pe Le Maire la Apărare — o mutare riscantă, într-un moment în care autoritatea sa politică este într-o continuă erodare.
Loialitate vs. legitimare politică
Pentru Emmanuel Macron, această decizie a fost mai degrabă un gest de supraviețuire politică decât o reconfigurare doctrinară. Cu o majoritate fragilă în Adunarea Națională și o societate polarizată, președintele francez a încercat să-și conserve nucleul de loialitate, aducând în guvern figuri apropiate — ignorând, însă, dinamica și sensibilitățile partenerilor potențiali, scrie Bloomberg.
Numirea lui Le Maire nu a fost bine primită de foștii colegi din Les Républicains. Dimpotrivă. Anunțul a declanșat iritare și chiar un refuz tacit de cooperare din partea liderului acestora, Bruno Retailleau, actual ministru de Interne.
Un telefon, o confuzie și o demisie
Potrivit relatării făcute de Le Maire pentru site-ul francez Brut, imediat după anunțul oficial, premierul Sébastien Lecornu l-a contactat și i-a transmis simplu: „Avem o problemă.” L-a sfătuit să ia legătura urgent cu Retailleau, pentru a detensiona atmosfera. Însă apelurile către telefonul mobil al ministrului de Interne au rămas fără răspuns. Nici mesajele nu au avut mai mult succes.
În cele din urmă, Le Maire a apelat centrala telefonică a ministerului. Reacția primită a fost revelatoare:
„Alo, sunt Bruno Le Maire, doresc să vorbesc cu ministrul de Interne.” Răspunsul funcționarului: „Nu știu cine sunteți, domnule, dar este ora 22:00, duminică seara. Nu e momentul pentru glume.” A urmat tonul de închidere al apelului.
Final previzibil într-un teatru politic absurd
La mai puțin de 24 de ore de la nominalizare, Bruno Le Maire și-a depus demisia, invocând „reacții false, disproporționate și de neînțeles” din partea altor actori guvernamentali. Premierul Lecornu a procedat la fel, dar a fost rugat să rămână în funcție, în speranța că va reuși să aducă stabilitatea necesară.
Bruno Retailleau a declarat ulterior că nu fusese informat despre includerea lui Le Maire în noul cabinet.
O criză mai profundă decât pare
Dincolo de episodul anecdotic, situația reflectă haosul instituțional care planează asupra executivului francez. Lipsa de comunicare, deciziile unilaterale și strategiile de avarie riscă să adâncească neîncrederea dintre partide și să compromită ideea de guvernare responsabilă. Când un ministru este confundat cu un farsor, întrebarea nu este doar cine a greșit — ci cât mai poate funcționa o democrație în care nimeni nu mai răspunde la telefonul statului.