Franța, în pragul colapsului politic. Emmanuel Macron, presat din toate părțile să demisioneze. Tabăra prezidențială se fisurează
0Criza politică de la Paris se adâncește de la o zi la alta, după demisia premierului Sébastien Lecornu – unul dintre ultimii aliați fideli ai președintelui Emmanuel Macron. Plecarea sa lasă Palatul Élysée într-o izolare tot mai evidentă, într-un climat descris de observatori drept o „instabilitate permanentă”, scrie Euractiv .
Pentru președinte, opțiunile sunt acum limitate: o eventuală demisie, dizolvarea Adunării Naționale sau desemnarea unui prim-ministru din afara taberei sale politice.
Presiuni din toate direcțiile
Fostul premier Édouard Philippe, care a condus guvernul francez între 2017 și 2020, i-a cerut marți lui Macron să „ia o inițiativă” și să se retragă înainte de încheierea mandatului. „Nu sunt pentru o demisie imediată și brutală, dar președintele trebuie să acționeze”, a declarat Philippe pentru postul RTL.
Acesta a sugerat ca Macron să anunțe organizarea unor alegeri prezidențiale anticipate după adoptarea bugetului pentru anul viitor, pentru a permite o campanie electorală coerentă, după haosul provocat de căderea guvernului Lecornu – al treilea în mai puțin de un an.
Potrivit POLITICO, presiunile asupra lui Philippe, care și-a confirmat deja intenția de a candida la următoarele alegeri, vin chiar din interiorul propriului partid, Horizons. Mai mulți apropiați îl îndeamnă să se distanțeze clar de Macron, considerând că președintele a pierdut controlul asupra majorității parlamentare.
Aliații se retrag, tabăra prezidențială se fisurează
Criza actuală este văzută de analiști ca un moment de ruptură între Macron și foștii săi colaboratori. Gabriel Attal, fost premier și actual lider al partidului prezidențial, a recunoscut public că „nu mai înțelege” deciziile președintelui, acuzându-l că „se agață de putere” după pierderea alegerilor anticipate din 2024.
În același timp, încercările succesive de a convinge un Parlament fragmentat să voteze reducerile bugetare de miliarde de euro necesare pentru stabilizarea finanțelor publice au eșuat, prăbușind trei guverne într-un singur an.
O demisie improbabilă, dar tot mai cerută
Pe stânga, liderul La France Insoumise, Jean-Luc Mélenchon, îl acuză pe Macron că este „sursa haosului” și cere demisia sa imediată, sprijinind moțiunea de suspendare inițiată în septembrie de 104 parlamentari de stânga. Totuși, moțiunea are șanse minime de reușită: ar necesita o majoritate de două treimi în ambele camere ale Parlamentului – o barieră aproape imposibil de depășit.
Presiuni similare vin și dinspre dreapta. David Lisnard, vicepreședintele Les Républicains, afirmă că „responsabilul principal al acestei situații este chiar președintele”. Macron a exclus însă categoric varianta unei demisii.
Apeluri la dizolvare și alianțe neașteptate
Partidul de extremă dreapta Rassemblement National, condus de Marine Le Pen, cere din nou dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate. „Singura decizie înțeleaptă este întoarcerea la urne”, a declarat Le Pen.
În același timp, fostul lider al dreptei tradiționale, Éric Ciotti, apropiat al lui Le Pen, propune o „uniune a dreptei și a patrioților”, idee susținută și de eurodeputata Marion Maréchal, care pledează pentru o alianță „în stil Meloni”.
De cealaltă parte, stânga ezită să refacă alianța electorală Noul Front Popular (NFP), creată în 2024 pentru a contracara ascensiunea extremei drepte. Socialiștii, prin vocea eurodeputatului Raphaël Glucksmann, refuză o nouă colaborare cu mișcarea lui Mélenchon, deși ecologiștii au lansat un apel la o „alianță largă” pentru stabilitate.
O soluție de compromis?
Tot mai multe voci susțin că Macron ar putea evita dizolvarea prin desemnarea unui premier din afara partidului său, un gest de deschidere către opoziție. Deputatul socialist Philippe Brun afirmă că „stânga este pregătită să-și asume responsabilitatea guvernării”.
Chiar și în tabăra prezidențială, ideea câștigă teren. Ministrul Tranziției Ecologice, Agnès Pannier-Runacher, a avertizat că „cei care cred că pot guverna ignorând stânga se înșală”.
Președinta Adunării Naționale, Yaël Braun-Pivet, a lansat un apel la „dialog și responsabilitate”, vorbind despre un posibil „pact de stabilitate” între forțele politice moderate.
Timpul, însă, curge rapid. Franța este condusă de o lună de un guvern interimar, iar bugetul pe 2026 trebuie adoptat până la 1 ianuarie. Indiferent de calea aleasă, Emmanuel Macron pare tot mai prins între ambiția de a rămâne relevant și realitatea unei puteri care se destramă sub ochii săi.
Se încarcă comentariile...
