Gabriel Zucman, economistul ignorat: „Guvernul francez a refuzat să asculte apelul pentru o taxare echitabilă a marilor averi”

În timp ce Franța se afundă într-o criză politică și economică profundă, economistul Gabriel Zucman acuză lipsa de curaj politic și refuzul guvernelor de a răspunde cererii publice de justiție fiscală.

Gabriel Zucman, unul dintre cei mai cunoscuți economiști francezi la nivel internațional, critică dur conducerea politică de la Paris pentru respingerea repetată a propunerii sale de introducere a unei taxe progresive pe marile averi. Într-un moment în care Franța este confruntată cu instabilitate guvernamentală, creșterea costurilor de împrumut și presiuni sociale accentuate, refuzul autorităților de a aborda direct problema inegalităților fiscale devine, în viziunea sa, un gest de iresponsabilitate.

„Puterea executivă a rămas complet surdă atât la efortul parlamentar, cât și la revendicările democratice exprimate clar de societate,” afirmă Zucman într-un interviu acordat publicației Politico. „Lipsa unui dialog real cu opoziția pe tema taxării marii averi a blocat țara și a consumat timp prețios.”

Taxa Zucman, susținută de majoritatea francezilor

Propunerea sa – cunoscută informal drept „taxa Zucman” – vizează impunerea unei taxe anuale de cel puțin 2% pe averile nete care depășesc 100 de milioane de euro. Măsura, sprijinită de Partidul Socialist și de o parte a stângii parlamentare, se bucură de o susținere publică covârșitoare: potrivit unui sondaj recent comandat de socialiști, 86% dintre respondenți se declară în favoarea acesteia.

„Există o cerere profundă în rândul populației pentru mai multă echitate fiscală și pentru o taxare corectă a celor foarte bogați,” explică economistul, care predă atât la Paris School of Economics, cât și la University of California, Berkeley.

Dar, în ciuda sprijinului popular, proiectul a fost întâmpinat cu ostilitate de către elitele economice și politice. Fostul premier Sébastien Lecornu a declarat pentru Le Parisien că nu susține introducerea taxei, invocând faptul că aceasta s-ar aplica și asupra unor active profesionale, ceea ce ar putea descuraja investițiile. De asemenea, partenerii conservatori din coaliție – în special Les Républicains – au condiționat susținerea guvernului de excluderea unui astfel de instrument fiscal.

O luptă între elite și societate

Respingerea unei reforme fiscale susținute de o largă majoritate ridică semne de întrebare asupra capacității democrației franceze de a răspunde presiunii sociale fără a ceda influenței grupurilor de interese. Zucman subliniază că opoziția față de taxa pe marile averi a fost alimentată inclusiv de miliardari cu influență mediatică, precum Bernard Arnault. „Cei afectați de această măsură – și mijloacele media pe care le controlează – au avut reacții extrem de virulente, în încercarea de a împiedica orice formă de reflecție sau dezbatere la nivel guvernamental,” afirmă economistul.

Și totuși, Gabriel Zucman rămâne optimist. Chiar dacă inițiativa sa nu a fost transpusă în legislație, dezbaterea publică a contribuit, în opinia sa, la o „mai bună înțelegere a mecanismelor fiscale și a inechităților din sistem.”

„Nivelul dezbaterii publice a crescut, iar asta este un câștig în sine,” spune el.

Franța nu este la mâna creditorilor

Demisia guvernului Lecornu și incertitudinile care planează asupra viitorului politic al Franței au provocat o reacție imediată pe piețele financiare: euro s-a depreciat, iar costurile de împrumut au crescut. Totuși, Zucman avertizează împotriva dramatizării excesive.

„Franța nu este la mâna creditorilor internaționali,” spune el, indicând nivelul ridicat al economiilor private din țară și valoarea totală a activelor deținute de populație. În locul austerității sau al reducerii serviciilor publice, el propune o redirecționare a efortului bugetar către taxarea echitabilă a celor mai bogați.

„Avem de-a face cu o problemă financiară care are o soluție – și această soluție se află în mâinile francezilor,” conchide Zucman.