Vestigiile antice ascunse în fundația unei case de 125 de ani mutată de la Sarmizegetusa la un muzeu din România
0De peste patru decenii, printre exponatele de la Muzeul Golești din Argeș se află și o casă adusă din Sarmizegetusa, vechea capitală a Daciei. Iar povestea sa este una specială.
În urmă cu 42 de ani, la Muzeul Golești din Argeș era adusă o casă construită la sfârșitul secolului al XIX-lea la Sarmizegetusa.
Casa a fost transferată, în 1982, din situl arheologic de la Sarmizegetusa, la demontare, în elevaţie, descoperindu-se cărămizi inscripţionate cu caractere latine din epoca romană. „Adevărul” a vorbit despre această casă, structura și povestea ei cu Iustin Dejanu, directorul Muzeului Golești.
”Din vechea capitală a Daciei, din locuri încărcate de istorie și legende, în anul 1982, muzeografi de la Golești, Radu Oprea, Vochin Filofteiu, Mihai Gorgoi și Vasile Novac au transferat în muzeu, o gospodărie românească autentică. Sarmizegetusa se numără printre puținele localități din țară, care reprezintă un exemplu elocvent al continuității locuirii și al păstrării vechilor obiceiuri de peste două milenii”, spune Iustin Dejanu, directorul Muzeului Golești.
Gospodăria de la Sarmizegetusa este compusă din: casa cu beci, șură și cămară pe beci.
Casa din Sarmizegetusa se înscrie în tipul de arhitectură veche românească, din zona de contact a dealurilor cu munţii din Carpaţii occidentali. Ele sunt construite din lemn în cununi orizontale, încheiate la colţuri, în cheotoare dreaptă, şi acoperiş în patru ape, din paie sau draniţă (pentru secolul al XIX-lea sunt consemnate ambele tipuri de învelitoare).
Planul vechi dominant era cel cu două camere cu intrări separate din sală, legându-se, din acest punct de vedere, cu arhitectura zonelor din Oltenia şi Muntenia. Cele două camere, de dimensiuni aproximativ egale (circa 14 metri pătrați), serveau astfel: una pentru bucătărie şi cameră de locuit, iar cea de-a două - camera bună - era folosită sporadic. Aici erau păstrate lucrurile de valoare, portul popular de sărbătoare, lada de zestre.
”Pentru secolul XX, este de notat răspândirea zugrăvelii policrome a pereţilor exteriori: galben, roşu, ocru, verde, albastru. Temeliile din piatră pot fi făcute din bolovani rotunzi de râu, din piatră plată scoasă din „mal”, sau din piatră de carieră regulat fasonată. Beciul casei, semi-îngropat, construit din piatră de râu, servea pentru depozitatul alimentelor, fructelor, în special, dar şi al butoaielor cu băuturi. Sub sală, se află coteţul pentru păsări”, adaugă Iustin Dejanu
Alături de casă se află şura de mari dimensiuni, cu o suprafaţă de două ori cât casa, unde gospodarii ţineau animalele, fânul, căruţa, unelte etc. În cămara pe beci erau depozitate, de asemenea, fructe, alimente şi butoaie cu rachiu.
Gospodăria este închisă de un gard din nuiele împletite acoperit din paie și o poartă cu cunună.
Conceput ca un sat românesc de secolul al XIX-lea și deschis în 1966, Muzeul Etnografic de la Goleşti, județul Argeș, aflat la doar zece kilometri de Pitești, adăpostește 37 de case, clădiri și gospodării din toate zonele României.