Prima noapte a Regelui Carol I în țară. La 1 mai 1866, viitorul suveran a pășit pe acest pământ și a fost adăpostit într-un conac din Argeș
0Una dintre primele opriri pe care le-a făcut Carol I la venirea în țară a fost la Pitești și la Golești, mai exact înnoptând la conacul familiei Golescu, unde a fost primit de toată suflarea satului, pregătită ca de sărbătoare.
În 1866, odată cu abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza, era hotărât: tânăra Românie trebuia condusă de un principe străin. Legăturile strânse ale politicienilor români cu cei francezi și-au spus cuvântul, căci la recomandarea împăratului Napoleon al III-lea, prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen se pregătea de venirea în România.
Așadar, la începutul lui mai 1866, bătea vântul schimbării.
Pe 1 mai 1866, un anume Karl Hettingen intra în țară pe la Drobeta-Turnu Severin. Era viitorul rege Carol, care atât la recomandarea românilor, cât și a nemților, a circulat incognito.
Odată ajuns în Principate, el a fost preluat cu trăsura de către Ion C. Brătianu, tatăl viitorului prim-ministru al României Mari însoțindu-l pe tot traseul până la București.
„Ion C. Brătianu a fost politicianul trimis încă din 1865 să negocieze cu Carol şi familia sa posibilitatea ca prinţul să vină pe tronul României. Tânărul Carol a călătorit incognito, cu trenul, pe ruta Düsseldorf - Bonn - Freiburg - Zürich - Viena - Budapesta, din cauza conflictului care exista între ţara sa şi Imperiul Austriac. Prin forţa împrejurărilor, după intrarea în ţară pe la Orşova şi Turnu Severin, între primele localităţi pe care le-a străbătut în drum spre Bucureşti au fost cele din Argeş şi Muscel, respectiv Piteşti şi Goleşti“, a povestit pentru „Weekend Adevărul“ Iustin Dejanu, directorul Muzeului Golești.
Principele Carol de Hohenzollern nu făcea o simplă metaforă când, adresându-se locuitorilor oraşului Piteşti, afirma în 1866: „Din minutul în care am păşit pe pământul nouei Mele patrii, am devenit Român; viaţa Mea întreagă o voiu consacra pentru fericirea Românilor şi pentru prosperitatea lor, cari de acum înainte au devenit compatrioţii Mei“.
Însă pentru a se identifica cu noua sa patrie şi cu poporul al cărui destin îi fusese dat în grijă, era imperios necesar să-i cunoască pe oamenii acestui pământ cu obiceiurile lor, cu necazurile şi bucuriile lor, cu nevoile şi aspiraţiile pe care le aveau şi, nu în ultimul rând, să le înţeleagă limba.
Despre Piteşti, Carol I nota în memoriile sale că „au o privelişte plăcută cu viile lor drăgălaşe; în fund se zăresc înalţii Bucegi şi munţii Muscelului acoperiţi de zăpadă“.
Românul de la firul ierbii, în prima noapte acasă
Carol, Brătianu și cei câțiva oameni care îi însoțeau au oprit și la Pitești. La sosire, la marginea oraşului, se pregătise prinţului o primire însufleţită cu cuvântări şi cu muzică. Primarul prezintă pâine şi sare pe o tavă de argint; fete îmbrăcate în alb presărau flori în calea prinţului.
După ceremonia de prezentare a autorităţilor oraşului Piteşti, prințul Carol, însoţit de Ion C. Brătianu, împreună cu care călătorise şi până atunci, de generalul Nicolae C. Golescu şi de Ion Ghica „se urcară în echipagiul princiar tras de opt cai şi traversară orăşelul plăcut, împodobit ca de sărbătoare, cu steaguri, covoare şi ghirlande“. Trecând, apoi, podurile peste Argeş şi râul Doamnei, la o oră de mers au ajuns la „conacul familiei Golescu, care totdeauna s-a distins prin patriotism şi dezinteresare“, unde i-a întâmpinat „mama lui Golescu“.
Nicolae Golescu era om politic, cel care avea să fie, în 1868, al nouălea prim-ministru al României. Mama sa, o doamnă venerabilă de 76 de ani, ale cărei trăsături nobile şi clasice dovedeau că trebuie să fi fost foarte frumoasă în tinereţe, era înconjurată de nepoţii şi nepoatele ei.
La Golești, toate doamnele familiei erau special îmbrăcate pentru acest eveniment, în frumosul port țărănesc și „toate erau înalte și bine făcute“.
Tânărul prinț a fost, așa cum sperau și gazdele - și după cum a scris în memoriile sale Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Brătianu -, „adânc impresionat de frumusețea costumului, de hora încinsă în fața curții, unde veniră țăranii și țărăncile din prejurime. Doamnele jucară cu ei; dintre toate strălucea mai ales în acel costum Anica Davila (Ana Davila, soția doctorului Carol Davila, din neamul Golescu-Racoviță - n.r.) , tip desăvârșit al româncei cu ochi mari și dinți admirabili... Niciodată nu a uitat această priveliște tânărul domnitor, până la bătrânețe vorbea de dânsa“.
Sabina Cantacuzino nu exagera, pentru că în memoriile viitorului rege a fost amintit acest episod. Această primire călduroasă, ancorată în mentalul occidental atât prin manierele şi comportamentul galant al gazdelor, cât şi prin folosirea cursivă a limbii franceze, a trezit admiraţia tânărului prinţ.
Camera de la conacul Goleștilor unde a dormit Regele Carol I poate fi vizitată în prezent – are mobilier Biedermeier clasic, vechi de peste 150 de ani, incluzând printre altele un pat, un șifonier și un scrin. „Se pare că Dinicu Golescu a adus din Europa această modă a mobilierului Biedermeier, comod, simplu și funcțional. Era mobilierul burgheziei, care renunțase la mobila complicată, grea și scumpă, cu multiple decorațiuni, în stilul baroc sau rococo, în favoarea unor piese funcționale“, precizează Iustin Dejanu.
Primul act oficial semnat de Carol I
Românii au încercat și reușit astfel să-l farmece pe Carol I cu ceea ce considerau ei că ar avea mai de preț: frumusețea oamenilor și tradițiile populare.
Se spune că la Goleşti, viitorul rege a semnat şi primul său act oficial: graţierea mitropolitului Moldovei, Calinic Miclescu, conducătorul mişcării separatiste de la Iaşi. La conac a luat masa şi a înnoptat, în timp ce Ion C. Brătianu a mers la moşia sa, Florica, din apropiere.
A doua zi, 10/22 mai 1866, la ora 8.00, a plecat din Goleşti spre Bucureşti „după ce a mulţumit bătrânei doamne Golescu şi familiei Racoviţă, pentru ospitalitatea încântătoare de sub patriarhalu-i acoperiş“.
Pe 10 mai 1866, Carol a intrat în Bucureşti și a devenit cel de-al doilea domnitor al României – 15 ani mai târziu, în 1881, el devenea primul nostru rege. Vestea sosirii sale a fost transmisă prin telegraf şi a fost întâmpinat de o mulţime entuziastă de oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia oraşului, acolo rostind jurământul: „Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile şi integritatea teritorială“. La 1 iulie 1866 a fost promulgată noua Constituţie a României, care a rămas în vigoare, cu unele modificări, până în anul 1923.
Revenirea regelui la Golești
Revenirea la bătrânul conac de la Golești, casa care îl găzduise cu atâta ospitalitate la sosirea în ţară, se datora cu siguranţă și bucuriei de a o reîntâlni pe una dintre cele mai distinse doamne din elita feminină, pe „Grand Maman“, Zinca Golescu.
Așadar, după aproape un an, la 9 aprilie 1867, generalul doctor Carol Davila îi scria soţiei sale: „Aşteptaţi-vă ca Prinţul să sosească în curând la Goleşti“.
După două săptămâni, la 24 aprilie 1867, doctorul Davila îi scria iarăşi Anicăi, dându-i toate detaliile în legătură cu traseul şi îndemnând-o să se pregătească pentru a-i însoţi în călătorie:
„Dragă Anica,
Joi seara sosesc la Goleşti. Prinţul va petrece noaptea la d-l Creţulescu la Leurdeni şi va prânzi Vineri la Grand Maman (la Golești). Pune să repare trăsura. Noi vom sosi cu brişca şi de vrei să fii drăguţă, vei fi în haine de drum şi ne vei întovărăşi la Curtea de Argeş, Râmnicu-Vâlcea, Bistriţa, Tismana, Craiova, Turnu-Severin şi Timişoara“.
Emile Picot, secretarul francez al lui Carol I între anii 1866-1868, a prezentat astfel a doua vizită a lui Carol I de la Goleşti: „Pretutindeni la trecerea sa, ţăranii au construit arcuri de triumf garnisite de flori şi verdeaţă; grupe de săteni s-au adunat spre a saluta pe Măria Sa şi n-au încetat de a aclama Domnul Românilor. Ajungând la Goleşti, Măria Sa a fost primit de Dl. Ministru al Afacerilor Străine şi de Dl. Davila, Inspector General al Serviciului Sanitar. Toată moşia a fost decorată într-un chip foarte frumos, arcuri de triumf au fost construite şi populaţiunea rurală s-a adunat cu drapele şi bande de muzică. Doamna Golescu, înconjurată de doamna Racoviţă, de doamna Ion Brătianu şi de doamna Davila au făcut onorurile locului cu graţia cea mai deosebită. După o colaţiune (gustare, cină) Măria Sa, însoţit de Dl. Ştefan Golescu şi de alte persoane care l-au acompaniat, au plecat pe drumul Piteştilor, un soare strălucit se asociase la aceste primiri şi strălucea asupra câmpiei răcorite de ploaie“.
Primele mulțumiri românești
O scrisoare datată 10/23 iunie 1866, care însoţea prima fotografie oficială a lui Carol I, era adresată Zincăi Golescu; în ea, domnitorul exprima recunoştinţa pentru frumoasa primire din ziua de 9 mai 1866:
„Doamnă,
Nu voiu uita, niciodată că la sosirea mea în noua patrie, am găsit sub acoperişul casei d-voastră prima ospitalitate şi o primire atât de amabilă şi binevoitoare de care voi păstra întotdeauna cele mai scumpe amintiri.
Permiteţi-mi, Doamnă, să vă exprim din nou sentimentele cele mai sincere şi fiţi indulgentă dacă n’am putut, din pricina numeroaselor afaceri, să vă reînoesc până acum recunoştinţa mea.
Să nu credeţi vă rog, Doamnă, că sunt pretenţios, dacă îndrăznesc a vă oferi în amintirea şederi mele la frumoasa d-voastră moşie, prima fotografie care a fost făcută aici la Bucureşti.
Primiţi vă rog, Doamnă, încredinţarea consideraţiei mele cele mai distinse şi binevoiţi a exprima familiei d-voastră complimentele mele.
Sunt Doamnă, al d-voastră devotat
Carol
Bucureşti, 10/23 iunie 1866“
Se încarcă comentariile...
