„Băcănia Veche”, cârciuma sătească de secol XIX, mutată din „Mica Americă” la Muzeul Golești FOTO
0Conceput ca un sat românesc din secolul al XIX-lea, Muzeul Etnografic de la Goleşti-Argeș, aflat la câțiva kilometri de Pitești, găzduiește peste 30 de gospodării țărănești din toate zonele României.
Cel mai nou exponat de la Muzeul Golești este o casă adusă din județul Brașov și deschisă la finalul anului trecut, sub denumirea de „Băcănia Veche” cu expoziții specifice unei băcănii și unei cârciumi sătești.
Locul unde s-au filmat scene din viitorul film „Moromeții 3”
Este vorba de Casa Lascu din satul Paloş, comuna brașoveană Caţa, o construcţie specifică secolului al XIX-lea, cu funcţii multiple ale încăperilor - social, economic şi comercial. La începutul lunii martie, în „Băcănia Veche”, mutată la Muzeul Golești, au fost filmate mai multe scene din viitorul film „Moromeții 3”, regizat de către Stere Gulea.
„Casa Lascu a fost o locuinţă ţărănească reprezentativă pentru categoria băcănie – cârciumă, cu spaţii de depozitare, de vânzare şi de locuire. Casa a fost construită din bârne din lemn, fasonate la bardă și prinse la colțuri în stâlpi. Are un plan atipic, formele construcției urmând linia drumului și vecinătățile”, precizează Iustin Dejanu, directorul Muzeului Golești.
Casa are trei camere, două cu vedere la drum: băcănia cu tejgheaua de servit și sala pentru cârciumă; și o cameră cu vedere spre curte: casa de dormit – separată de un hol de celelalte două încăperi. Sub camerele de la drum se află beciul pentru depozitatul proviziilor. Casa este tencuită atât la interior, cât și la exterior cu pământ cu paie și stuf, și văruită, inițial în alb, mai târziu în galben-ocru. Acoperișul casei este din țiglă cu vârf/țiglă ascuțită specifică regiunii.
Locuitorii satului arborau des steagul american
„La cârciuma lui Lascu se vorbea americana, deoarece mulți locuitori ai satului emigraseră în America, la sfârșitul secolului XIX - început de secol XX, lucrând în diverse domenii, în special în agricultură și păstorit, fiind nevoiți să învețe limba engleză. Păloșenii erau cunoscuți și ca buni lucrători în construcția de căi ferate și de tuneluri. La sfârșitul secolului XIX, a început emigraţia economică a locuitorilor din Paloș spre America. Satul se mai numea și Mica Americă. Satul s-a dezvoltat mult, cu case impunătoare, rivalizând cu cele săsești din zonă. Păloșenii aveau dolari și arborau deseori steagul american, alături de cel românesc, la nunţile sau sărbătorile lor tradiţionale”, adaugă Iustin Dejanu.
Până în 1989, legăturile locuitorilor din satul Paloș cu America erau puternice: existau pensii de urmaş, în dolari, pentru soţiile celor plecaţi şi decedaţi pe pământ american. La crâşma Lascu din sat se vorbea deseori englezeşte, iar copiii celor rămaşi în Statele Unite petreceau vacanţele de vară la bunici. Toată lumea avea măcar o rudă stabilită în America.
Conform datelor de pe site-ul Primăriei Cața, satul Paloş are o frumoasă istorie şi legendă. Satul îşi are originea ca aşezare a vetrei satului încă din anii 101 – 105, din timpul războaielor dacice. Conform legendei, un anume dac pe numele său Claie Gurie ar fi întemeiat o famile şi a construit o casă pentru el şi pentru copiii lui - un fecior şi două fete - înainte de anul 100. Tot conform legendei, feciorul și ginerele lui Gurie au participat la războaiele dintre Traian și Decebal. Și povestea legată de numele satului este interesantă.
Îngropat cu lancea în mâna stângă și cu buzduganul în dreapta
„Legenda spune că într-o zi a sosit o ceată mare cu un prinţ rănit, care a şi murit pe aceste locuri şi că l-au înhumat formând o movilă în apropiere, cunoscută astăzi sub denumirea de Gorgănel. Prinţul a fost îngropat cu lancea în mâna stângă, iar în dreapta cu buzduganul, pe mormânt au înfipt paloşul prinţului, de unde vine si numele satului Paloş”, spun reprezentanții Primăriei Cața.
Muzeul de la Golești-Argeș, ce include și ansamblul medieval, valorifică tradiţiile şi obiceiurile legate de practicarea viticulturii şi pomiculturii, prin expunerea în aer liber a gospodăriilor şi instalaţiilor tehnice ţărăneşti, fiind întâiul muzeu dedicat acestor ocupaţii străvechi ale românilor.
„Pe o suprafață de 10 de hectare au fost remontate, începând cu anul 1966, peste 30 de gospodării din principalele zone viticole și pomicole ale României. O vizită prin secția în aer liber din Muzeul Golești este o experiență de neuitat și în mod cert reprezintă o unică și fascinantă călătorie prin civilizația rurală românească din secolul al XIX-lea. Fiecare gospodărie în parte poate fi considerată ca fiind expresia civilizației țărănești, a universului tradițional care a dat identitate diferitelor zone etnografice ale spațiului românesc. Gospodăriile sunt grupate pe zone etnografice, fiecare dintre acestea însumând toate construcţiile: casa, anexele, instrumentarul pomi-viticol, precum şi piesele de interior şi de port specifice zonelor de provenienţă“, se precizează pe site-ul instituției.
Se încarcă comentariile...
