„Micuţa comunistă care nu zâmbea niciodată“. Imaginea Nadiei Comăneci într-un volum francez
0Scriitoarea Lola Lafon a lansat ieri, în Franţa, un volum biografic despre gimnasta Nadia Comăneci, numit „La Petite Communiste qui ne souriait jamais“, o reamintire a istoriei prin prisma uneia dintre puţinele prezenţe feminine din media care nu a fost sexualizată.
Volumul „Micuţa comunistă care nu zâmbea niciodată“ este o privire complexă asupra momentului istoric în care Nadia Comăneci a uimit o lume întreagă primind şapte note de 10 la Jocurile Olimpice din Montreal, în 1976. Succesul întregistrat atunci a atras atenţia asupra contextului politic şi social din care provenea gimnasta, stârnind numeroase comparaţii între Estul comunist şi represiv şi Occidentul, un model de perfecţiune pentru tinerele gimnaste. Nadia Comăneci a răsurnat această tendinţă, devenind un idol pentru multe generaţii de sportive.
Cum să spui povestea acestei „micuţe comuniste“ la care râvneau toate fetele din Occident şi care rămânea, totodată, una dintre puţinele imagini mediatice cu tinere care nu fusese sexualizată? Lola Lafon, scriitoare franceză
Lola Lafon, franţuzoaica de 38 de ani care este scriitoare, compozitoare şi cântăreaţă, s-a decis să scrie biografia Nadiei Comăneci după ce a văzut următoarea frază despre Nadia Comăneci pe prima pagină a unui cotidian francez: „Fetiţa a devenit femeie; verdict: magia s-a evaporat“. Romanul pe care l-a scris Lafon este „un tribut adus primeia, care a ţintit spre Lună, a revoluţionat drumul restrictiv pe care părinţii îl prevesteau pentru fetele lor, acele fete din anul 1976 care, datorită ei, au îndrăznit să viseze la un salt în gol, cu muşchii strânşi şi cu pielea goală“.
Romanul Lolei Lafon se doreşte a fi nu numai istoria unei gimnaste excepţionale, şi ci a unor fabricări şi rescrieri valabile perioadei în care Nadia Comăneci a cunoscut succesul: rescrierea comunismului în România, în anii 1980, sub dictatura lui Ceauşescu, formarea corpurilor gimnastelor din Est după asemănarea celor din Vest, rescrierea discursului eroinei, care îl contrazice adesea pe cel al autoarei, şi multe altele.
„Este un dialog fantasmagoric între Nadia Comăneci, tânăra gimnastă română care, la 14 ani, era un idol sportiv în Vest şi «cea mai tânără eroină comunistă» în Est, şi naratoarea, care se străduieşte să-i scrie povestea oscilând între diverse versiuni oficiale. Vorbim despre povestea unei fete prin ochii «judecătorilor» din sport, politică şi media, care sunt manipulaţi de statele din care aparţin, fie ele comuniste sau liberale“, se arată pe site-ul scriitoarei
„Cum să spui povestea acestei «micuţe comuniste“ la care râvneau toate fetele din Occident şi care rămânea, totodată, una dintre puţinele imagini mediatice cu tinere care nu fusese sexualizată?“, se întreba scriitoarea. Volumul „La Petite Communiste qui ne souriait jamais“, de Lola Lafon, a apărut pe 8 ianuarie, la Editura franceză Actes Sud.