Analiză Lovitură totală pentru Putin la granița României? Aliatul Rusiei care ar schimba tabăra

Prezența surpriză a lui Aleksandar Vučić la summitul de la Kiev aprinde dezbaterile. Într-o analiză pentru „Adevărul”, experții privesc din unghiuri diferite mutarea președintelui Serbiei și riscurile unei integrări premature în Uniunea Europeană.

Vladimir Putin ar suferi o lovitură dacă ar pierde capul de pod de la Belgrad. FOTO: GettyImages

Aleksandar Vučić, președintele Serbiei, a surprins pe toată lumea prin faptul că decis să fie prezent la Summitul Europa de Est-Ucraina, de la Kiev. Mutarea sa a reprezentat o premieră absolută pentru Serbia, țară care prin tradiție este unul dintre aliații importanți ai Rusiei în estul Europei.

De altfel, alianța cu Moscova a făcut ca Serbia să rămână în afara Uniunii Europene și blocată într-un proces de aderare care ar putea să nu se încheie nici în următorii 50 de ani. Surprinde însă enorm prezența lui Aleksandar Vučić la Kiev, în condițiile în care țara sa nici măcar nu face parte din acel grup de state. Pentru Uniunea Europeană și România ar fi o veste excelentă dacă Serbia ar decide să renunțe la alianța sa cu Rusia și s-ar apropia de Bruxelles. România a avut ani la rând probleme, fiind „închisă” la Vest de doi aliați ai lui Putin, Ungaria lui Orbán și Serbia lui Vučić. În schimb, pentru Vladimir Putin și pentru Rusia pierderea unui aliat precum Serbia ar fi o veste proastă.

Totuși, analiștii de politică internațională nu se pun de acord în totalitate în ce privește această aparentă schimbare de orientare a Belgradului.

Generalul Bălăceanu ar vrea un interes mai mare pentru Serbia

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şief al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei. În opinia sa, Serbia ar trebui încurajată de la Bruxelles să se apropie mai mult și chiar în direcția unei integrări europene.

„Din punctul meu de vedere, dincolo de situația lui politică extrem de complexă, este un fapt pozitiv. Serbia rămâne orientată și spre Uniunea Europeană. Nu întâmplător a ajuns acolo Vučić, ținând seama și de prezența președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen”, spune generalul Virgil Bălăceanu.

În opinia sa, Serbia a fost abandonată cu prea multă lejeritate de actorii strategici importanți care operează în regiunea sud-estului Europei. Nici măcar Rusia nu ar mai fi la fel de interesată de Belgrad, crede generalul.

„Noi nu am tratat-o într-o anumită diferențiere. Serbia, din punctul meu de vedere, este un stat abandonat. Este abandonat și de către Moscova, este abandonat și de către Bruxelles. Într-o anumită măsură, se pare că Washingtonul, prin administrația Trump, se uită cu mai multă atenție asupra Belgradului”, mai spune generalul Bălăceanu.

Riscurile din Balcanii de Vest

Generalul Virgil Bălăceanu avertizează că lipsa de predictibilitate a regiunii poate genera vulnerabilități majore:

„Serbia nu este în totalitate decisă care este drumul spre care trebuie să meargă. Nu este încurajată nici de Bruxelles. Într-o anumită măsură este încurajată, dar nu foarte mult, de către Federația Rusă. Ceea ce face ca, iată, dincolo de dezvoltarea industriei naționale de apărare a Serbiei, dincolo de reintroducerea serviciului militar obligatoriu, dacă nu mă înșel, ultimele achiziții pe care le-a făcut Serbia să fie din China.

Iar Serbia are un rol extrem de important în asigurarea stabilității în perspectivă în Balcanii de Vest. Ce ar însemna ca, pe lângă conflictul din Ucraina, conflictul din Iran, conflictul din Fâșia Gaza, conflictul din sudul Libanului, să avem un conflict reactivat în Balcanii de Vest? Aceste probleme par departe acum de a se produce, dar trebuie să le luăm în calcul. Ca atare, și relația României cu Serbia trebuie să fie alta. Nu neapărat cu președintele Vučić, dar relația noastră cu Serbia ar fi bine să se schimbe.

Generalul Virgil Bălăceanu consideră că prezența lui Vučić la Kiev e de bun augur. FOTO: MApN

Cum de altfel, sigur, nu a participat la Kiev, este o pierdere strategică, nu face parte din acest format, dar când vorbim de Europa de Sud, trebuie neapărat să includem și Turcia. Turcia nu a participat. Noi vorbim de securitate la Marea Neagră, s-a vorbit și în cadrul acestui summit, declarația are un punct cu privire la securitatea la Marea Neagră, dar trebuie să înțelegem că fără Turcia nu putem vorbi de securitate la Marea Neagră”, consideră generalul Bălăceanu.

Chiar dacă președintele sârb nu a semnat declarația comună a liderilor est-europeni cu președintele Volodimir Zelenski, decizia lui Vučić merită analizată cel puțin.

„E adevărat, Vučić nu a semnat, dar probabil participarea lui la Kiev este în marja acestui summit. Nu a semnat pentru că nu face parte Serbia din coaliția de voință pentru sprijinul Ucrainei. Nu știm, Vučić își vede viitorul destul de incert. A anunțat că în Serbia vor fi alegeri anticipate. Și românii au început să se gândească la alegeri anticipate. Bulgarii, să vedem dacă au stabilitate după o serie lungă de alegeri anticipate. Bulgarii însă au o problemă, pentru că îl au pe președintele Rumen Radev. Are orientare pro-rusă, e pro-putinist, este destul de evident”, punctează generalul.

Avertismentul politologului Radu Albu Comănescu

Politologul Radu Albu Comănescu, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, este mai puțin convins de faptul că șeful statului sârb ar fi sincer într-un eventual demers de apropiere față de Uniunea Europeană.

„Am o neîncredere fundamentală în modul în care Serbia își concepe în acest moment locul în Europa. Știm că s-a construit o generație întreagă, exact ca în Rusia, un discurs anti-occidental care face din Serbia o țară extrem de sensibilă la mesajele anti-europene ale Rusiei, anti-NATO mai ales. Sondajele o arătau la un moment dat, și-ar dori să intre în Uniunea Europeană, dar nu vor să audă de NATO. Problema este de ce până la urmă, cât putem avea încredere în această conversie a președintelui Serbiei și a societății sârbe în favoarea Europei, după atâta vreme. Și mă întreb de ce aceste convingeri n-au venit mai dinainte”, spune profesorul clujean.

El consideră că actualii lideri politici din Serbia pot cu greu să mai fie convingători, după ce ani la rând au gravitat în jurul omologilor ruși. La Belgrad s-ar promova un ultranaționalism mai puțin compatibil cu valorile Bruxelles-ului, crede el. Iar faptul că Serbia nu acceptă nici după atât de mulți ani că a greșit în raport cu Kosovo și Bosnia arată că această țară nu ar fi pregătită de marea schimbare.

„Dacă își dădeau seama ce a însemnat pentru imaginea Serbiei să fi căzut în plasa unei politici național-identitare de tip curățare etnică, pe care a dus-o Miloșevici în Kosovo și care practic plasa Serbia într-o zonă de stat vecin cu cele al anilor '40, Germania nazistă și așa mai departe, state cu un apetit de genocid politic. De ce n-au admis acest lucru cu mai mare convingere dinainte? Da, este o eroare fundamentală să vrei să extermini o comunitate umană. Și s-a văzut asta în Bosnia, deja în anii '90. Și a te încăpățâna să nu-ți recunoști această greșeală, a spune că tu ai dreptate și că Occidentul este cel care a insistat pe, cum să spun, erori... E adevărat, marea eroare a Occidentului a fost a nu găsi o soluție adecvată pentru Kosovo”, explică profesorul Comănescu.

Jocul dublu dintre Rusia și UE

Nici deschiderea față de Ucraina nu ar fi neapărat una sinceră, consideră el. În opinia sa, Belgradul face acum un joc duplicitar.

„Acolo, problema cu Kosovo este o altă problemă care a alimentat, de altfel, și narațiunea rusească cu privire la cum se petrec lucrurile pe scena internațională conform regulilor din ordinea liberală, încă o dată, cu ghilimele. Dar faptul că Serbia încă nu are convingerea faptelor negative pe care le-a comis, nu mă poate face să cred că văd participarea lor la relațiile cu Ucraina ca o deschidere sinceră. Cred că este o modalitate de a juca pe două tablouri și a vedea care aduce mai mult.

Dar pe fond, și știm bine acest lucru, în Europa ai nevoie totuși de anumite convingeri, de anumite principii care te țin solidar în raporturile cu ceilalți. Ungaria n-a făcut-o, și tout vorbeam zilele trecute cu un membru al guvernului Orbán și a recunoscut că, într-adevăr, ostilitatea față de Bruxelles a fost dusă prea departe, s-a pierdut controlul. Și acest lucru s-ar putea replica peste tot într-o serie de state noi candidate sau deja membre”, susține el.

Politologul Radu Albu Comănescu nu e convins de Vučić. FOTO: Arhivă personală

În realitate, Serbia ar face un joc dublu pentru a profita cât mai mult de pe urma Bruxelles-ului. Iar o apropiere prea mare de Belgrad și o integrare prematură a Serbiei în Uniunea Europeană ar aduce noi probleme, consideră expertul.

„Este un risc mult prea mare să vedem o abordare oportunistă care, prin distrugerea ideii de solidaritate cu ceilalți parteneri, practic paralizează și procesul decizional și o nouă rută economică pe care o putea îmbrățișa Europa dacă, într-adevăr, are procesul decizional mai bine axat pe competitivitate și mai bine acceptat de toată lumea. Sunt atât de mulți factori încât, nu știu, Serbia mi se pare mai degrabă că plutește în zona statuării politice, să vadă care este gradul în care poate fi acceptat ceea ce își dorește ea, fără să plătească un preț prea mare pentru poziția din relația cu Rusia deja avută”, mai arată Comănescu.

Modelul Ungariei „orbaniste” aplicat la Belgrad?

Actuala Serbie seamănă în bună măsură cu Ungaria lui Viktor Orbán, este opinia lui Radu Albu Comănescu.

„Sincer, cel puțin în interpretarea mea și în filtrul pe care îl am asupra societății – s-ar putea să mă înșel – societății sârbești actuale, mă face să cred că este mai degrabă o mișcare pragmatică decât una de convingere, și fiind pragmatică poate să fie exact ca și în cazul Ungariei lui Orbán sau în cazul Bulgariei în acest moment. O să fie o chestiune pe care vedem că se schimbă de la an la an, de la sezon la sezon, de la decizie la decizie a Uniunii Europene, și nu se poate trăi într-o Uniune Europeană în care nu mai există predictibilitate din partea membrilor ei, ca și cum la nivel național fiecare județ din România ar renegocia apartenența, deciziile luate, politicile duse și, evident, ar face o grevă fiscală pentru că nu-i convine, ar avea discursuri secesioniste și așa mai departe.

Deci nu coeziunea, ci lipsa de credibilitate se naște tocmai din aceste fragmentări. Și Serbia ar contribui foarte mult cu o asemenea abordare pragmatică la o Uniune Europeană fragmentată și pe viitor”, încheie Radu Albu Comănescu.