Cărţile „Terasa fericirii“ şi „Zmeii sunt de treabă“ de Lavinia Bălulescu, lansate la Timişoara. Unul dintre volume este scris împreună cu tatăl autoarei

Scriitorii Lavinia Bălulescu şi Constantin Bălulescu vor fi prezenţi miercuri, 28 noiembrie, de la ora 18.00, la librăria La Două Bufniţe din Timişoara, pentru a purta o discuţie despre cărţile lor, „Zmeii sunt de treabă“ şi „Terasa fericirii“. La întâlnirea de la Timişoara, vor fi prezenţi Daniela Raţiu, Viorel Marineasa, Daniel Vighi.

Volumul  „Zmeii sunt de treabă“ a fost lansat şi la Târgul de Carte Gaudeamus, la standul Editurii Paralela 45, în prezenţa coautorului Constantin Bălulescu, tatăl Lavinei Bălulescu. De asemenea, cartea „Terasa Fericirii“,  care include texte publicate în „ Weekend Adevărul“ de scriitoarea şi jurnalista Lavinia Bălulescu, a fost lansată la standul Editurii Polirom în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus.

Lavinia Bălulescu, care are şi un blog pe platforma www.adevarul.ro, este o cunoscută scriitoare şi jurnalistă (editor secţia Corespondenţi "Adevărul"). A publicat volumele de poezie „Mov“ (Editura Prier) şi „Lavinucea“ (Cartea Românească), dar şi romanul „La mine-n cap“ (Editura Cartea Românească).

„Terasa fericirii“

Scrise în perioada 2013-2018 şi publicate în „Weekend Adevărul“, textele Laviniei Bălulescu din prima parte a cărţii sunt crâmpeie de viaţă în care se poate regăsi oricine dintre noi. Reunite, formează un jurnal personal, cu amintiri mai vechi sau mai noi pe care autoarea a decis să ni le împărtăşească. În centru se află chiar Terasa Fericirii, locul de întîlnire al oamenilor simpli din cartier, unde, mereu cu un pahar în mână, se dezbat cele mai presante probleme ale zilei, de la politică la evenimente sportive. Nu lipsesc nici poveşti din copilărie şi experienţe ale Laviniei în calitate de călătoare profesionistă cu tramvaiul 36, cu taxiurile bucureştene sau cu trenurile CFR.

În a doua parte sunt surprinse momente şi dialoguri fulgerătoare de pe terasă, din mijloacele de transport sau de pe stradă, multe aflate la limita dintre tragedie şi umor spumos involuntar.

„Terasa Fericirii“, publicată de Editura Polirom, e o carte a devenirii, spune povestea unei fete din Drobeta-Turnu Severin care a reuşit să înţeleagă Bucureştiul şi să-şi creeze o relaţie de acceptare reciprocă cu el, potrivit prrezentării editurii.

„Zmeii sunt de treabă“

În „Zmeii sunt de treabă“, publicată de Editura Paralela 45,  tatăl şi fiica locuiesc la sute de kilometri distanţă unul de celălalt, fiecare într-o lume complet diferită, fiecare în luptă cu propriile anxietăţi şi cu propria singurătate. În încercarea de a păstra contactul unul cu altul, cei doi încep o corespondenţă în versuri, în care îşi mărturisesc spaimele, îşi deconstruiesc lumile şi îşi recunosc greşelile. Universul lor comun are în el păsări de pradă, melci, tramvaie, blocuri infecte şi păduri nesfârşite, oraşe abandonate şi foarte mulţi zmei personali, agresivi, ciudaţi şi la fel de singuri.

„Un tată îi spune într-o zi copilului său: în tinereţe făceam buchete pentru prinţese, ducese şi alte mimoze. Ocupasem aproape un secol cu buchetele mele senzaţionale şi toată lumea încă mă ţinea minte. Copilul îi răspunde: Dragă tati, ei zic mereu, ai grijă ce spui. Nu rosti adevărul.

Dialogul poetic dintre Lavinia Bălulescu şi tatăl ei, Constantin, a rezultat într-o carte de invidiat. Nu doar pentru că nu am mai prea văzut/citit o convorbire mai francă şi, cu atât mai teribilă, mai liniştită între un tată şi fiica lui, ci, mai ales, pentru că ea se transformă într-un discurs complex despre maturitate, viaţă, transformarea neputinţei în curaj şi totul degajă dragoste. O dragoste care poate salva totul de la orice. De asta zic, orice discurs tehnic despre această carte mi se pare lipsit de miză, miza ei este în altă parte, în marginile oraşului, în zăpezi, în lumini“, scrie Cosmin Perţa, în prezentrea volumului publicat de Editura Paralela 45.

Fragment din „Zmeii sunt de treabă“

Dragă tati,

am coborât să iau pâine.

Pe trotuar avusese loc o crimă măruntă

şi cineva pusese cartonaşe cu cifre,

aşa cum se numerotezi picăturile de sânge

când un pieton e lovit cu maşina.

Un criminalist pusese cartonaşele cu cifre

în mărunta istorie a vieţii mele,

subliniind toate greşelile, de la 1 la 31 de ani,

greşelile mici şi alea mari,

paharele sparte şi oamenii dezamăgiţi.

S-a întâmplat să trec prin locul crimei mărunte

fără să-mi pese că deranjez probele,

eram cu gândul în altă parte ca de obicei,

îmi asculta bătăile inimii, neîncrezătoare

în faptul că mecanismul ăla perfect din mine

avea să se oprească vreodată.

Corpul meu era în dimineaţa aceea

o colecţie de sisteme perpetuum mobile

fucţionând în vid, fără forţă de frecare,

cu alte cuvine

eram nemuritoare.

Am coborât să iau pâine,

a trebuit să încerc la trei sau patru magazine.

Tot primeam acelaşi răspuns.

Într-un final m-am întors triumfătoare

pe bulevardul Pantelimon

cu soarele în spate, ca un atlet purtător de biruinţă

ca un om bun

ca o fiară

ca un salvator intergalactic

îmbrăcat în pantaloni flauşaţi de trening. ( Poezie de Lavinia Bălulescu, Copyright Editura Paralela 45)