lavinia balulescu - ultimele știri

Scriitoarea Lavinia Bălulescu povesteşte cum a fost experienţa de a scrie biografia romanţată a lui Steinhardt, de la documentarea asiduă, care o trimitea de la un titlu la alte cinci, până la vizitele la Mănăstirile Rohia şi Rohiţa, unde a vorbit cu...

„Adevărul“ prezintă un fragment în avanpremieră din „Steinhardt. Bughi mambo rag“, de Lavinia Bălulescu, volum în curs de apariţie în colecţia „Biografii romanţate” a editurii Polirom....

Nu a mai ieşit din casă de 22 de zile. De fapt, a ieşit de trei ori în acest timp, timid şi îngrozit, doar ca să-şi cumpere mâncare, nervos pe fiecare om care a trecut pe lângă el şi dat peste cap de procedurile de curăţare de la întoarcerea acasă.

Oraşul acesta este gol. Autobuzele sunt goale. Stai!, la ora asta oamenii s-ar fi înghesuit într-o dungă pe scări. Şi-ar fi respirat unii altora ultima gură de aer şi nu şi-ar mai fi putut identifica foarte clar umerii, mâinile, picioarele. Înainte d...

Oamenii nu au dispărut din oraşul lui. Sunt încă pe străzi, mai ales în prima parte a zilei. Când începe să se lase întunericul, trotuarele se golesc. De dimineaţă, a stat la geam şi a numărat câţi oameni au trecut pe lângă bloc în cinci minute. După...

Scriitorul timişorean Alexandru Potcoavă a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre cea mai recentă carte a lui, publicată la Editura Polirom, şi despre ce a însemnat pentru el reconstituirea sorţii străbunicului său, care şi-a pierdut viaţa într-un l...

Omul a început să muncească de acasă. Măcar nu mai e nevoit să meargă cu autobuzul şi să moară încet atunci când cei din jur strănută sau tuşesc. S-a închis în sufragerie, s-a înconjurat de mâncare şi a început să lucreze.

Prima mea primăvară a fost una geroasă. Zăpada mieilor. Fără maşini pe străzi, un oraş îngropat în alb, plin de linişte. O grozăvenie care a speriat pe toată lumea, un mic sfârşit de lume, în care pentru puţin timp oamenii şi-au strâns inimile.

Când te trezeşti şi la ştiri zice despre coronavirus, iar afară e nor, abia atunci înţelegi că lucrurile sunt grave. De ce e nor? De ce nu poate fi soare? Atunci ar părea mai greu de crezut că ceva nasol se petrece. Dar ştirile vorbesc non-stop doar ...

Te trezeşti în miez de noapte lac de transpiraţie. Ai auzit ceva în camera cealaltă. Te ridici din pat şi când păşeşti prima dată îţi dai seama că piciorul te va lăsa. Ai nevoie de câteva secunde de mişcat de pe un picior pe altul ca să reînveţi să m...

Adrian Botez, redactor-şef al Editurii Polirom, a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre munca dintr-o redacţie de editură, traseul cărţilor, noua colecţie „Biografii romanţate“ şi despre legătura dintre redactor şi scriitor....

A citit pe un perete de bloc că ar trebui să privească cerul, aşa că a făcut-o, dar tocmai atunci a călcat într-o groapă din asfalt şi s-a trântit cât era de lung. A avut nevoie de câteva secunde să priceapă ce s-a întâmplat, apoi s-a ridicat ruşinat...

Două maşini se întâlnesc la o intersecţie. Ambele vin de pe străzi înguste. S-au oprit. Plouă, iar trecătorii sunt stropiţi cu noroi de fiecare chestie pe patru roţi care trece pe lângă ei. Aşa că faptul că aceste două maşini s-au oprit e un miracol....

Avem un câine. Nu ştiu cum îl cheamă. E o căţea. Poate că ceilalţi îi zic Linda. E posibil să fi inventat eu numele? Nici măcar nu ştiu sigur dacă e a noastră. Poate e a vecinilor, dar trece la noi prin spărtura din gard. Linda e neagră şi are picioa...

Ceaţa a venit în trei minute. Am deschis geamul şi am făcut o fotografie cu cerul vânăt. În stânga, la orizont, vedeam catedrala, iar în dreapta, clădirea complicată a unei bănci. M-am uitat la fotografie, apoi m-am uitat din nou pe geam. Catedrala î...

„Doamna cu copilul, poftiţi în faţă, nu mai staţi la rând!“ Acestea au fost cuvintele care au declanşat războiul în oficiul poştal. Cu cinci minute înainte, o femeie şi o fetiţă intraseră de mână şi aleseseră una din cele două cozi gigantice. Era 6 s...

Domnul Mirciulică, de la etajul nouă, locuia împreună cu un pechinez. Câinele mânca mult, de obicei mâncare la plic, şi îi plăcea să se uşureze de cel puţin o sută de ori pe zi. Partea bună era că învăţase să nu facă în casă. Partea proastă era că do...

Am trecut pe lângă o casă cu ochi şi urechi. Când eram mică, aproape toate casele din cartier mi se păreau aşa. Mai ales una portocalie, pe care o zăream mereu la capătul unei străzi. Sincer, eram convinsă pe atunci că la casa aia portocalie se termi...

Omul care intră de bunăvoie în oficiul poştal ştie ce-l aşteaptă. A mai fost aici. A mai trecut prin atâtea aventuri. Şi totuşi acceptă să intre din nou, pe propria răspundere. Dar omul care face asta în preajma sărbătorilor cum este? Cum poate fi el...

Într-o seară ieşise din casă să-şi cumpere pâine. Stătea la semafor, când un tânăr s-a apropiat şi s-a uitat la geanta pe care o ţinea pe umăr. Sau poate nu acolo s-a uitat, dar aşa i s-a părut ei. „Pot să vă întreb ceva?“, a zis, apoi a întins mâna ...

E aproape întuneric, dar nu mi-e frică. Cu întunericul am avut perioade şi perioade. Întâi nu mi-a plăcut, apoi am început să fiu atrasă de plimbările de seară, apoi m-a îngrozit, iar acum începe iar să mă încânte. Aici noaptea vine repede. Pur şi si...

‘Nea Cornel era nervos. Încă de la prima oră cineva luase nişte banane, le purtase prin tot magazinul, apoi le abandonase la apă minerală. Şi tot de la prima oră s-au petrecut următoarele: o sticlă de ulei plesnită a curs pe tot raftul de jos, un cop...

Cineva i-a spus în copilărie că gândurile negre ale oamenilor ies din ei ca un fum. Dacă treci prin acel fum se poate să nu te atingă sau se poate să ajungi acasă plin de funingine. De asta uneori şi acum când ajunge seara simte că ar trebui să-şi ar...

„Tu cu cine votezi, băi, Gogule?“, a întrebat un tip la telefon. Traversa strada, cu umărul drept ţinea telefonul, iar în fiecare mână ducea cu greu câte o plasă plină cu varză. „Alo, ascultă tu aici la fratele tău care ştie mai bine“, a continuat bă...

Oraşul acesta nou are oameni care aşteaptă la trecerea de pietoni. Învăţ şi eu, alături de ei, o tehnică pe care mă forţez s-o pricep de fapt de ani de zile: cum să ai răbdare. Prima şmecherie este că nu se-ntâmplă peste noapte. Trebuie să ai răbdare...

Nu poţi să dormi. Nu poţi să dormi, ca şi cum nu ai mai putea dormi niciodată. Ca şi cum cineva ar fi extras din creierul tău butonul care face posibil somnul. Ca şi cum n-ai mai făcut-o niciodată, ca şi cum habar n-ai ce din organismul tău făcea pos...

Oamenii merg prin căldura ciudată de octombrie ca într-o transă din care nu se poate ieşi. În stânga trec maşini cu geamurile deschise. În dreapta, patru ciori nervoase se bat pe o nucă. E o singură nucă şi fiecare din ele o vrea. Ciorile cheamă iarn...

Dacă n-aţi fost niciodată la Bâlea Lac sau n-aţi văzut Transfăgărăşanul decât la televizor, acum ar fi un moment bun să o faceţi: aveţi nevoie de un weekend liber şi de nişte haine de munte. Lacul glaciar şi şoseaua care străbate Munţii Făgăraş vă vo...

Dimineaţa e ger. “Friguţ”, aşa zic oamenii care-s obişnuiţi cu temperaturile astea. Aerul rece face bine, zic alţii. Omoară microbii. N-am dat încă drumul la centrală, aştept să-mi îngheţe nasul întâi, spune un nene în autobuz. Nu mă îmbrac gros, exp...

Îmi place să mă uit la umbra unei clădiri căzând pe o altă clădire. De exemplu într-o zi eram pe o terasă care dădea într-un bulevard, stăteam şi mă holbam la maşinile care treceau, la şoferii care se claxonau nervoşi şi la cei câţiva oameni care se ...

Mă duc unde am treabă şi tocmai am urcat un milion de scări. Practic am trecut de la un etaj al oraşului la altul şi acum parcă merg în gol. Trec pe lângă curţi identice, cu arbori micuţi şi toaletaţi, cu pisici grase şi câini leneşi, cu muncitori ca...

În sufragerie avem un televizor alb-negru. E cocoţat pe dulap, aşa că dacă vrem să ne uităm la telejurnal sau la Dallas trebuie să stăm cu capul dat pe spate, iar la final avem gâtul puţin strâmb. Când eşti mic e şi mai greu, dar eu fac eforturi.

Am vreo 13 ani. Am pornit cu tata pe un câmp de la marginea oraşului, într-o căldură oribilă de început de vară, în căutarea unor plante pentru ierbarul pe care mi l-au cerut la şcoală. Fiertoarea prin care ne mişcăm e una singură şi înghite totul, i...

Bunica mea avea o carte de vise veche, de prin 1930, şi o ţinea lângă pat, pe un scaun, acoperită de tot felul de alte caiete, carneţele de cheltuieli şi reviste de Sudoku (da, bunica a avut o perioadă în care a făcut Sudoku de dimineaţa până seara, ...

M-a apucat doar pe la 19 ani, după ce am plecat de acasă. Frica. Într-o seară mergeam pe un bulevard, pe sub o reclamă gigantică, atunci când mi-a trecut prin minte că o să-mi pice în cap. Şi o să mă facă terci, desigur. Să sfârşeşti zdrobit de o rec...

Am trecut ieri cu autobuzul pe lângă un bloc în faţa căruia stătea o bătrână îmbrăcată într-un halat albastru. Căra cu ea o plasă, avea părul despletit şi nişte papuci albi, de parcă ieşise din casă cu un minut în urmă şi s-ar fi îndreptat spre cel m...

Am ieşit ieri din casă, deşi toată lumea mă avertizase să n-o fac. Afară ar fi fost vreo 34 de grade, deşi sincer păreau a fi 50. Aveam nişte probleme de rezolvat, nimic complicat, un traseu de 20 de minute, stat zece minute, apoi întors pe acelaşi d...

În curtea alor mei creşteau mai mulţi smochini. Unul, doi, trei? Stau acum să-i număr cu ochii închişi. Îl văd întâi pe cel de lângă gard, de la intrare, pe care mă mai şi suiam din când în când. Acolo eram cocoţată când mi-am agăţat într-o ramură un...

Am visat răul de multe ori în copilărie. Pe atunci nu ştiam ce faţă are, aşa că mintea mea de copil îi dădea tot felul de chipuri. Am visat că alunec de pe dulap ore în şir, am visat că fierb în cazanul cu mâncare pentru porci, am visat că o femeie b...

În fiecare vară familia mea cultivă roşii în grădina din spatele curţii. Vacanţele mele au fost mereu populate de mâţe care aleargă printre straturi, de câini care au interzis să se apropie, de bunici care udă cu grijă fiecare cuib şi de mese cu sala...

A XI-a ediţie a Festivalului internaţional de poezie şi muzică „Poezia e la Bistriţa“, desfăşurat în 11-14 iulie, a adus în faţa publicului poeţi din România, Spania, Israel, Ungaria, Ucraina, Germania, Belgia şi Republica Moldova....

În copilărie în oraşul meu natal erau scări rulante doar la magazinul central. Puteam urca şi pe scările obişnuite, dar dacă rulantele funcţionau în ziua aia le alegeam mereu pentru că mă emoţionau....

Săptămâna trecută mi-am făcut o listă cu cinci cărţi de non-ficţiune pe care le-aş lua cu mine în concediu, aşa că acum a venit rândul ficţiunii. Mă voi opri tot la cinci titluri şi aleg recomandările din lista de cărţi pe care le-am citit eu anul ac...

De fiecare dată când îmi fac bagajul pentru o călătorie, fie ea de plăcere sau de nevoie, îndes acolo şi o carte, oricât de puţin spaţiu aş avea. Numai una, pentru că de cele mai multe ori mă întorc din concedii cu alte şi alte cărţi, cărora nu ştiu ...

Din locul în care mă aflu văd un stâlp gigantic, al cărui capăt nu-l pot zări sau pur şi simplu nu pot privi eu până acolo. Sunt întinsă pe spate, încerc să mă întorc într-o poziţie care să-mi permită să observ mai multe în jurul meu, dar efortul est...

Am 11 ani şi nu am descoperit încă internetul. Vacanţa mea de vară înseamnă elastic, volei, mers la ştrand. Am învăţat să mă dau cu patinele (cu bicicleta ştiu deja de acum două veri). Am genunchii plini de bube, pentru că e destul de primejdios să t...

Merg la „Transilvania International Film Festival“ (TIFF) de câţiva ani şi a fost pentru prima dată când am stat doar trei zile. Dar chiar şi aşa, tot am avut timp să văd câteva filme excelente. Unele încă mai rulează în Cluj, pentru că TIFF-ul se în...

În ultimii ani am consumat „Transilvania International Film Festival“ (TIFF) de la un capăt la celălalt, aşa că acum e prima oară când rămân doar un weekend. Vor urma însă alte săptămâni în care voi continua să mă uit la filme mai mult decât în mod n...

Prima dată când am votat aveam cinci ani şi ceva şi abia treceam de un metru înălţime. Al doilea detaliu e relevant în poveste, pentru că arată că eram mai scundă decât tăblia de lemn din cabină, aşa că maică-mea a fost nevoită să mă ridice în braţe ...

A fost odată ca niciodată un orăşel în care nimeni nu râdea. Oamenii mergeau mereu pe stradă încruntaţi, iar dacă era ziua lor sau creştea o floare în grădină le dădea o lacrimă. Chiar şi la crâşmă, la patru după-amiaza, când viaţa e cu adevărat frum...

Cireşul din curte, ameninţat anul trecut cu tăierea pentru că nu prea avea rod, a făcut anul ăsta atâtea fructe că prima dată oamenii s-au întrebat când vor reuşi să le mănânce pe toate. La sfârşit de aprilie cireşele erau rozalii, iar în primele zil...

Cinci pisici care nu sunt ale noastre petrec după-amiaza în curtea părinţilor mei, aşezate într-o formă ciudată. Doi fundaşi zac pe trepte şi-şi curăţă labele, după ce au terminat de mâncat, alţi doi mijlocaşi şi-au găsit loc la baza scărilor (una di...

Azi e ultima zi la Terasa Fericirii. Fără metafore, chiar e ultima zi în care eu mai locuiesc deasupra cârciumioarei cu cel mai tare nume, aşa că în timp ce-mi adun lucrurile mai arunc o privire pe geam. Domnii din vecini s-au adunat acolo încă de la...

A trecut jumătatea lunii aprilie şi simţiţi că aţi uitat să faci ceva ce planificaseţi de un an? Încă mai aveţi puţin timp. Da, a venit deja perioada aceea în care vă recomand să vă cumpăraţi bilete de tren sau de avion, să vă căutaţi cazare şi, după...

Aşteptam acum trei zile faimosul tramvai 36, în după-amiaza unei zile ploioase, în care pe şoseaua Petricani se înşirau sute, mii, milioane de maşini nemişcate, iar multe altele încercau să pătrundă de pe străduţele înguste din zonă. Bucureştiul era ...

Doamna Letiţia e surdă. Sigur, aude numai ce vrea ea, spun vecinele de pe palier. Sigur, face pe deşteapta, nu salută pe nimeni, spun oamenii de la scara B. Sigur, a intrat în lift şi a trântit uşa fără să mă aştepte şi pe mine, pufneşte administrato...

Un tip încerca să se dea jos din maşină în faţa blocului meu. Era pe scaunul din dreapta, iar persoana de la volan îi făcea semn să coboare mai repede: loc de parcare nu era, ca de obicei, aşa că maşina fusese pur şi simplu oprită în drum. Tipul a în...

Azi am alergat 12 minute. Nu, nu îmi propusesem să fac sport, ci pur şi simplu aveam o programare importantă la stomatolog, iar traficul mi-a dat planurile peste cap. Da, m-am învăţat minte să plec cu o oră mai devreme de acasă, dar de data asta o or...

Când m-am mutat în cartier acum mai mulţi ani am găsit pace şi prosperitate. În fiecare dimineaţă în faţa blocului, pe bulevard, trebuia să-ţi faci loc printr-o mare de coji de seminţe consumate de locatarii care avuseseră seara de discutat lucruri i...

Pe unde vin gândacii? Nu ştiu, domnişoară, a spus instalatorul de sub chiuvetă, cu jumătate de fund pe afară. Eu în locul dumneavoastră aş astupa orice spaţiu posibil din baia asta. Pe unde intră un firişor de praf, pe acolo poate intra şi un gândac,...