Lavinia Bălulescu

Plouă de cinci zile. Pisicile vecinilor stau zgribulite pe sub streşini, iar când prind zece minute de soare se tolănesc rapid pe o bucată de gard şi se curăţă ca şi cum tocmai ar fi trecut sfârşitul lumii. Numai că, aşa cum următoarele zece minute o vor dovedi, sfârşitul lumii nu a trecut, ba chiar unul mai mic e pregătit să lovească din nou.

Chiar dacă în Bucureşti plouă la ora la care scriu eu acest text, cred că nimic nu-i mai fain decât să te urci în avion sau în tren pe o asemenea vreme şi să te îndrepţi spre o destinaţie unde totul e altfel. Chiar dacă o faci doar pentru o săptămână (sau chiar două) de concediu.

Ne aflăm în tramvaiul 36. Protagoniştii sunt un bărbat foarte înalt şi foarte gras şi o femeie scundă şi slabă. Cei doi nu se cunosc, dar „atârnă“ la propriu unul lângă celălalt în tramvai. Femeia are cu ea o plasă cu roşii şi castraveţi (a urcat la Obor), iar bărbatul poartă servietă.

OK, poate n-o fi cazul să le iei pe toate la tine, dar măcar una-două n-ar fi rău, ca să te ajute pe terasa unei cafenele dintr-un oraş foarte agitat sau pe şezlong, la malul mării. Şi eu îmi fac astfel de planuri înainte de o călătorie, oare ce să iau de citit cu mine?, aşa că m-am gândit că poate i-ar ajuta şi pe alţii.

Am luat parte săptămâna trecută la a cincea ediţie a festivalului de literatură “Discuţia secretă”, desfăşurat la Arad, la care au fost invitaţi peste 30 de artişti, de la poeţi şi prozatori, la fotografi, regizori, graficieni sau performance artists.