Singura carte scrisă de Charlie Chaplin, publicată după 60 de ani

Singura carte pe care celebrul Charlie Chaplin a scris-o vreodată a fost  publicată pentru a marca împlinirea unui secol de la debutul cinematografic al marelui actor.

Romanul „Footlights“, descoperit în Arhivele Cinematecii din Bologna, a fost scris de Charlie Chaplin în 1948 şi a fost sursa de inspiraţie pentru scenariul filmului „Luminile rampei/ Limelight“ (1952).

Păstrat timp de 60 de ani în arhivele Fondului Chaplin, romanul a fost publicat în premieră, în limba engleză, de editura Cinematecii din Bologna, cu aprobarea familiei celebrului actor.

Pe 2 februarie 1914, Charlie Chaplin îşi făcea debutul cinematografic în filmul scurt „Making a Living“ (13 minute), însă celebrul Vagabond (The Tramp) avea să  apară pentru prima oară în faţa publicului cinci zile mai târziu, pe 7 February 1914, odată cu lansarea peliculei „Kid Auto Races at Venice“ (11 minute).

Născut la Londra, pe 16 aprilie 1889 (deşi aceste informaţii nu au fost niciodată găsite în registrele oficiale), Chaplin a fost fiul lui Hannah şi al lui Charles Chaplin (paternitatea este un alt lucru incert din biografia actorului). Mama sa, o actriţă măruntă, era mai mereu prin spitale, din cauza problemelor psihice, iar tatăl său, cântăreţ, şi-a părăsit familia şi a murit din cauza alcoolismului, în 1901.

Copilăria lui Chaplin s-a derulat, aşadar, în camere de hotel şi în case de orfani. Sărăcia din aceşti primi ani de viaţă l-a inspirat pentru costumaţia elebrului său personaj, Vagabondul, care avea întotdeauna pantofii scâlciaţi şi pantalonii prea largi.

Din cauza problemelor a fost nevoit să abandoneze şcoala şi a început să joace în spctacole de vodevil de la vârsta de zece ani. După mai multe turnee prin ţară şi roluri în spectacolele londoneze, s-a alăturat companiei de teatru conduse de Fred Karno, cu care a şi plecat într-un turneu în SUA, în 1913. Iar pentru el, America s-a dovedit a fi Tărâmul Făgăduinţei.

A fost remarcat după doar şase luni de turneu, iar în septembrie 1913 i s-a oferit un contract de 150 de dolari pe săptămână, la studiourile Keystone. Şi cum tânărul Charlie Chaplin îi părea şefului său mult mai tânăr decât în realitate – avea, atunci, 24 de ani – a fost nevoit să aştepte până în luna inauarie a anului 1914 pentru a putea începe filmările. Pe 2 februarie, apărea primul său film. Restul a fost tăcere. La propriu.

Au urmat nenumărate filme, iar popularitatea actorului în epoca cinematografiei mute devenea incomensurabilă. De fapt, se spune că în anii ’20 era cel mai cunoscut om din lume. Chaplin a fost singurul producător de la Hollywood care mai făcea filme mute în plin avânt al filmelor sonore.

„Goana după aur/The Gold Rush“, „Luminile oraşului/City Lights“, „Timpuri/Modern Times“ şi „Dictatorul/The Great Dictator“ sunt doar câteva dintre capodoperele care l-au transformat pe Chaplin într-un idol şi, cu toate că a apelat la muzică şi efecte sonore (în „Timpuri moderne“ vocea lui este imprimată pe o melodie), abia „Dictatorul“ este primul film în care vorbeşte cu-adevărat.

Şi-a continuat prodigioasa carieră cu filme sonor, ba chiar a încheiat-o astfel. Dar poate muzica sa a „vorbit“ mai mult. Pentru mulţi dintre noi încă răsună, printre amintiri, genericul Telecinematecii: piesa „This Is My Song“, din coloana sonoră a filmului „Contesa din Hong Kong“.