Video Cine este Erika Isac, trapperița al cărei cel mai recent hit, „Macarena”, e subiectul cel mai discutat pe net zilele acestea

„Macarena”, piesa trapperiței Erika Isac, care atrage atenția asupra câtorva problemele cu care se confruntă femeile în societate, a generat valuri dezbateri pe rețelele sociale. Mulți dintre cei care s-au grăbit să analizeze versurile mai mult după limbajul vulgar decât după mesaj au auzit pentru prima oară de artistă.

Dar cine este, de fapt, Erika Isac, un nume deloc nou în industria muzical.

Românca în vârstă de 24 de ani este cântăreață, compozitoare și dansatoare.

A intrat în industria muzicală la vârsta de 6 ani, participând la o mulțime de concursuri și concerte de muzică, se arată în prezentarea de pe YouTube a artistei. În 2015, a devenit una dintre cele mai virale concurente X Factor România de la începutul emisiunii, cu un cover al piesei „Look At Me Now" de Chris Brown & Busta Rhymes. Audiția a făcut înconjurul lumii și a câștigat o mulțime de fani din Brazilia până în Australia, mai arată sursa citată.

La începutul anului 2018, Erika Isac a început să scrie cântece și să lucreze cu mulți artiști cunoscuți din România. Principalele ei genuri sunt pop, pop-dance, trap, cu multe alte influențe.

Artista a avut, până acum, peste 450 de concerte în toată țara.

Erika Isac vrea să ajungă în linia de top a artiștilor din România și nu numai,  se  mai arată în prezentarea de pe YouTube.

„Dacă n-ai vagin, nu ai dreptul la opinie”

Cu piesa sa „Macarena”,  în care spune „Dacă nu erau bărbații, cine vă proteja?/să ne protejeze de cine?”, Erika Isac nu e la prima manifestare feministă.  

În „Tupeista”, trapperiței spune direct „Dacă n-ai vagin, nu ai dreptul la opinie”, potrivit Deutsche Welle.  

Lansată în octombrie 2023, piesa demontează  clișeele despre femei și le aplică în metafore vizuale bărbaților.

Tot așa și în „Femei”, în care apar coapse cu vergeturi și sandale roz masive strivind soldățeii de plastic.  

„Odată cu Erika Isac, o nouă generație de artiste va trece pragul și va cânta marginalizarea, violențele și clișeele aplicate femeilor, la fel cum în anii 1970 rap-ul a început să arate cu degetul rasismul american în formele lui cele mai grele”, spune Sabina Fati, în DW.