Digitalizarea fără plan B: ce se întâmplă când „cade sistemul”?

Platformele online ar trebui să ne scutească de drumuri, cozi și hârtii. Dar ce facem când ele nu funcționează, iar ghișeul sau telefonul nu mai reprezintă o alternativă? Problema nu este digitalizarea în sine, ci dependența de un sistem pentru care nu există o soluție de rezervă clară, se arată într-un articol publicat de Radu Sora pe JURIDICE.ro.

Foto: AFP

Avem conturi, formulare online și semnături electronice. Totuși, simpla mutare a unei proceduri pe internet nu o face automat mai ușoară. Dacă pașii rămân complicați, confirmările întârzie și nu mai putem vorbi cu cineva care să lămurească o problemă, birocrația nu dispare. Își schimbă doar locul.

Lecția cadastrului: serviciul trebuie să continue

Atacul informatic asupra Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară a arătat cât de vulnerabile devin serviciile publice atunci când depind de o singură infrastructură digitală.

În perioada întreruperii, instituția a recurs la soluții alternative: cererile primite la ghișeu, prin poștă sau curier au fost marcate cu data și ora depunerii, pentru a fi introduse ulterior în sistem, păstrând ordinea de prioritate. Au fost luate și măsuri pentru prelungirea valabilității unor extrase.

Problema este că aceste soluții au fost stabilite în timpul crizei. Un serviciu esențial ar trebui să știe dinainte cum funcționează în lipsa platformei, nu să descopere răspunsul după incident.

Mai multă tehnologie nu înseamnă automat mai multă transparență

Dificultățile descrise de practicieni la Registrul Comerțului și în relația cu instanțele ridică aceeași întrebare: poate utilizatorul să urmărească ce se întâmplă cu cererea sa?

Trimiterea unui document nu înlătură incertitudinea dacă nu există o confirmare clară că acesta a fost înregistrat și a ajuns unde trebuie. Iar un formular online nu poate înlocui întotdeauna explicația oferită de o persoană.

Când miza este dreptul la apărare

Această problemă devine și mai importantă în cazul proiectului e-UNBR, care urmărește inclusiv digitalizarea desemnării avocaților din oficiu.

Întrebarea nu este dacă profesia de avocat trebuie să se modernizeze, ci cum se asigură asistența juridică atunci când platforma nu funcționează. În cauzele urgente, inclusiv cele cu persoane reținute sau arestate, repornirea unui server nu poate deveni condiția pentru asigurarea apărării.

În documentele publice analizate pentru articolul original nu a fost identificată o cerință explicită privind o procedură manuală de rezervă. Aceasta nu dovedește că procedura nu există, dar justifică solicitarea ca ea să fie clarificată și făcută publică.

Un plan B, nu o întoarcere la dosarul cu șină

Soluția nu este renunțarea la tehnologie. Este păstrarea unei alternative funcționale, cu reguli clare: cine activează procedura de rezervă, cum sunt înregistrate cererile și cum sunt protejate termenele și drepturile cetățenilor.

Această alternativă trebuie testată înaintea unei crize, iar instituțiile trebuie să comunice clar ce servicii sunt indisponibile și ce opțiuni au utilizatorii.

Digitalizarea reușește atunci când simplifică relația cu instituțiile, nu atunci când mută coada de la ghișeu în fața unui ecran și o lasă acolo până repornește sistemul, se arată în articolul publicat pe JURIDICE.ro.