Despre singurătate şi cum ne afectează ea: poate creşte riscul de demenţă şi ne poate „rupe“ inima

Singurătatea cronică semnalează minţii că ne aflăm în pericol FOTO Shutterstock

La un moment dat, oricine se simte singur. Vestea bună este că, de obicei, aceasta e o stare trecătoare, cauzată poate de o schimbare majoră în viaţă: mutarea într-o casă nouă sau un nou loc de muncă. Însă, pentru alţii, singurătatea este un mod de viaţă, unul care se naşte indiferent de numărul de persoane din jur, ci din lipsa unei conexiuni cu acele persoane. Singurătatea cronică poate avea repercusiuni asupra sănătăţii, spun studiile.

Oamenii de ştiinţă încă studiază legătura dintre sănătatea mintală şi cea fizică şi despre cum singurătatea ne afectează organismul. Până acum, au reuşit totuşi să descopere câte ceva, chiar dacă au rămas multe necunoscute, notează CNN care face o listă în care se regăsesc cele mai importante informaţii despre singurătate şi despre cum ne afectează vieţile.

Singurătatea afectează creierul la fel cum o face durerea fizică

„Un cercetător a descoperit că sentimentul de excludere, cel care dă naştere la singurătate, activează aceleaşi zone din creier în care se înregistrează şi durerea fizică. Din punct de vedere evoluţionist, acest lucru chiar are sens. Strămoşii noştri se bazau pe grupurile sociale nu doar pentru companie, ci şi pentru a supravieţui. Apartenenţa la trib însemna adăpost, mâncare şi protecţie. Separarea însemna pericol“, comentează doctorul Sanjay Gupta un studiu din 2003 efectuat de specialiştii de la Universitatea din Los Angeles, SUA.

„În zilele noastre, atunci când ne simţim daţi la o parte, organismul nostru poate simţi o ameninţare şi poate activa aceleaşi semnale care anunţă că suntem în pericol fizic. La cei care suferă de singurătate cronică, nivelul hormonului stresului, al cortizolului, este mai crescut dimineaţa, comparativ cu a altor oameni mai activi social, şi, de fapt, nu scade prea mult nici în cursul serii“, continuă dr. Gupta.

Singurătatea te împiedică să dormi

Oamenii care se simt singuri au probleme cu somnul, ei trezindu-se de mai multe ori pe noapte, a descoperit un mic studiu din 2011. 

Cercetătorii au aflat că această legătură dintre un somn insuficient şi singurătate persistă chiar şi dacă se iau în considerare statusul marital şi mărimea familiei. Acest lucru sugerează că singurătatea depinde de modul în care oamenii percep situaţia socială.

Cei 95 de participanţi la studiu aveau, cu toţii, legături sociale puternice şi făceau parte dintr-o comunitate strânsă dintr-un orăşel american. Şi totuşi, cercetătorii au descoperit că şi cele mai mici diferenţe din „singurătatea“ lor se reflectau în modul în care dormeau.

Singurătatea creşte riscul de demenţă

Un studiu din 2012 efectuat pe aproape 2.200 de adulţi care locuiau în Amsterdam, Olanda, a descoperit că participanţii care se considerau singuri, indiferent de numărul de prieteni şi de rude pe care îl aveau, erau mai înclinaţi să sufere de demenţă, comparativ cu cei care locuiau singuri, dar care nu se simţeau singuri.

Participanţii la studiu aveau vârsta cuprinsă între 65 şi 86 de ani şi nu prezentau niciun semn de demenţă şi nici nu locuiau în instituţii specializate, cum ar fi căminele de bătrâni. Aproape jumătate dintre ei locuiau singuri, iar 20% au spus că se simt singuri. Aproape două treimi dintre aceştia erau femei.

După ce s-au luat în considerare toţi factorii, cercetătorii au descoperit că sentimentul de singurătate a crescut riscul de demenţă cu 64%. Însă, oamenii de ştiinţă au avertizat că acest lucru nu înseamnă că singurătatea cauzează demenţă şi au specificat că şi situaţia opusă poate să fie valabilă, adică demenţa să cauzeze sentimente de singurătate. Demenţa este, de obicei, însoţită de schimbări de dispoziţie care pot contribui la probleme sociale, la retragere şi singurătate.

Singurătatea poate contribui la moarte prematură

Alte două studii efectuate în 2012 au descoperit că locuitul singur, sau chiar doar sentimentul de singurătate, poate creşte riscul de moarte prematură. 

Una dintre cercetări a studiat aproape 45.000 de oameni de peste 45 de ani care fie sufereau de o problemă cardiacă, fie erau supuşi unui risc mai mare de a se îmbolnăvi de inimă. Cei care locuiau singuri erau mai predispuşi să decedeze din cauza infarcturilor, atacurilor cerebrale sau a altor complicaţii, comparativ cu cei care locuiau cu familia sau cu prietenii.

Cea de-a doua cercetare s-a concentrat pe oamenii cu vârsta peste 60 de ani şi a descoperit că bărbaţii şi femeile erau cu 45% mai supuşi riscului de a muri în timpul perioadei în care a avut loc studiu (şase ani) dacă declarau că se simt singuri, izolaţi sau daţi la o parte. Însă, cei care susţineau că se simt singuri (43% din participanţii la studiu) nu locuiau neapărat singuri. Cercetătorii spun că legătura dintre sentimentele de singurătate şi problemele de sănătate exista chiar şi după ce s-au luat în considerare şi alţi factori, cum ar fi depresia.

Singurătatea îţi „rupe“ inima

Oamenii care spun că se simt singuri pot avea o activitate intensificată a genelor producând un răspuns inflamator exagerat şi distrugând ţesuturile, spune un studiu din 2011 efectuat pe 93 de adulţi.

Deşi răspunsul inflamator  poate fi bun pe termen scurt, o inflamare pe termen lung poate conduce la boli de inimă şi la cancer. Studiul a descoperit o corelare între activitatea genelor şi singurătate, aşa că nu e sigur cine „provoacă“ pe cine. Totuşi, unul dintre autorii studiului, Stephen Cole, sugerează că medicamentele antiinflamatoare îi pot ajuta pe cei care nu pot scăpa de sentimentele de singurătate.

Citeşte şi:

Popularitate sau singurătate? Efectele nocive ale extremelor asupra sănătăţii

Conform unui studiu publicat în cartea „Journal of personality”, un număr mare de prieteni pe Facebook poate ascunde caracterul introvertit sau chiar nefericirea unei persoane.

Misterul prieteniei a fost elucidat: iubim şi cu mintea

„Te iubesc pe mine“. Aşa ar putea fi enunţată concluzia unui studiu ştiinţific asupra relaţiei de apropiere dintre două persoane. Prietenia adevărată merge până într-acolo, încât orice rău suferit de cel de lângă tine este resimţit pe propria piele, la aceeaşi intensitate

Pericolul singurătăţii: efectele devastatoare pe care le are asupra creierului şi a organismului uman

Spre sfârşitul anilor ’50, Frieda Fromm-Reichmann scria un eseu care făcea referire la unul dintre subiectele aproape ignorate de psihanaliştii din acele timpuri. Freud însuşi îl menţionase doar în treacăt. Nu era sigură, scria ea, ce anume o făcea să se lupte cu problema singurătăţii.