Expertul Andreea Marin, TVR şi Depresia!

Andreea Marin, în timpul emisiunii „Preţuieşte Viaţa” FOTO facebook.com/PretuiesteViataTVR

Emisiunile TV întrec orice limită atunci când e vorba de senzaţional, lacrimi şi emoţie, adică rating. Duminică seara târziu deschid televizorul şi mă opresc, credeam eu, la un post serios precum TVR.

Doamna Andreea Marin arhicunoscută pentru „Surprize, Surprize” este gazda unei noi emisiuni „Preţuieşte viaţa” în care îşi propune din start să ne dea sens vieţii, să ne aducă pofta de schimbare precizând că vom avea emoţie la cote înalte, explozie de bună dispoziţie şi... mii de idei care să ne ajute să trăim o viaţă mai frumoasă. Ea este expertă în ontologie căci susţine „Eu am trăit şi vârful şi prăpastia, am văzut în 39 de ani cât alţii în 80”.

Măi, să fie!   

Ce m-a mâhnit de fapt foarte tare a fost episodul din ultimele minute când doamna Marin a avut curajul de a aborda un subiect extrem de sensibil şi firav precum DEPRESIA. După o discuţie pe canapea cu Ileana Badiu despre depresia acesteia, dar şi cu detalii din povestea depresiei însăşi a doamnei Marin şi exprimarea explicită a gândurilor ei de sinucidere: eu am trecut prin momente în care nu am mai vrut să trăiesc.. poate că n-aş mai fi fost în viaţă, ştim bine povestea Mădălinei Manole.

Deodată se ridică şi strigă în platou: 

„O rog pe doamna Ramona G. să ridice mâna. Cine-i doamna Ramona? Ramona trece printr-o depresie şi n-a găsit soluţie până acum. În plicul tău există o soluţie. Eşti programată deja la psiholog. Te rog foarte mult să mergi. Promite-mi.” (min 46)

Din imagini se observă cum oferă un plic, iar femeia se ridică şi rămâne fără cuvinte, confuză şi timorată. N-a putut decât să îngâne oarecum forţată de împrejurări un scurt „promit”. Atât. Că a fost o surpriză sau chiar a avut consimţământul doamnei este o altă discuţie, dar abordarea unei persoane cu depresie într-o astfel de manieră directă, în public, la televiziune, în văzul a milioane de oameni consider că este complet eronată.

Câteva consideraţii

Întâi fiind vorba de un diagnostic psihiatric se impune protejarea şi promovarea stării de bine,  a respectului real pentru persoana umană, trăirile, experienţele, integritatea şi demnitatea umană şi desigur păstrarea confidenţialităţii. În urma acestei emisiuni (dacă acest caz a fost real şi nu regizat) toţi cei care o cunosc pe doamna R.G. direct sau indirect au aflat de la TVR că dânsa suferă de depresie. Oare ce reacţie vor avea sau cum va reacţiona doamna R. G. când îi va întâlni pe stradă ?

Colegii mei psihologi, prin legea psihologului, păstrează cu stricteţe confidenţialitatea, cunosc cum se lucrează cu persoanele cu o anume suferinţă psihică, cunosc cât este de grea povara unui diagnostic şi mai grav a unei stigme sociale. Lucrează cu atenţie, grijă, respect şi fineţe profesională. Inclusiv la nivel practic la cabinetul psihologic persoanele care aşteaptă pentru o sedinţă de consiliere sau terapie sunt conduşi într-o cameră separată tocmai pentru a nu se intersecta cu ceilalţi beneficiari.

Procesul terapeutic este unul dificil ce necesită şedinţe repetate, efort, răbdare etc. A trata cu superficialitate, a expune în public, a oferi sfaturi şi recomandări la TV este contrar oricăror norme deontologice. Profesia de psiholog nu este una de bucătar, nu se oferă reţete după ureche în public, nu se face reclamă şi nu se oferă plicuri cu servicii psihologice precum o trimitere la coafor.

Este afectată şi profesia de psiholog oferind bilete ca la film

Mai mult, moderatorii emisiunilor nu sunt persoane indreptăţite să ofere sfaturi în direct la orice problemă, nu pot avea competenţe în orice domenii şi nici măcar colegii noştri psihologi nu pot face orice tip de afirmaţii la TV. Aceste tipuri de emisiuni prezintă situaţii care pot afecta demnitatea umană. Nu este permis să se facă caz, circ şi paradă. E inuman şi imoral să exploatezi suferinţa unui om printr-un show în televiziune. Unde am ajuns? Să invităm persoanele cu un diagnostic psihiatric la TV şi să le oferim cupoane să meargă la psiholog?

Profesia de psiholog

Este afectată şi profesia de psiholog oferind bilete ca la film. Nu oricine se poate preta la aşa ceva. A lua decizia de a beneficia de psihoterapie rămâne, în cazul adulţilor, o opţiune personală, acceptată şi asumată de persoana în cauză. Nu este o chestiune de două minute. Persoana cu depresie se luptă cu gândurile, se revoltă, cedează şi iar o ia de la capăt având nevoie de un sprijin permanent. Unor jurnalişti nu le este permis să dea sfaturi ca de la un ghişeu şi să se erijeze în chestiuni importante, esenţiale, specializate şi sensibile ale vieţii prin recomadări ca la bucătărie chiar dacă ei înşişi au apelat cândva la un psiholog cazul lor rămâne unul personal.

Prejudiciul adus persoanei umane este incriminat inclusiv în Codul Penal: Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, ori atribuirea unei persoane a unui defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. 

O discuţie despre depresie nu se face în două minute, specialiştii cu experienţă în psihodiagnostic necesită cel puţin două, trei şedinţe într-un cadru bine determinat, în cabinet, folosind instrumente validate pentru a stabili un diagnostic şi a iniţia o cură psihoterapeutică. Repet, că moderatorul a apelat la psiholog rămâne un aspect personal, nu o referinţă.

Ori în această emisiune văd că se perindă şi alţi experţi numiţi salvatori, justiţiari, călăuze sau strategi.   

Subliniez, în goana după audienţă şi în căutarea excesului de senzaţional riscăm să lezăm aspecte importante ale persoanei umane. Din descrierea emisiunii cu „trăiri şi emoţii din plin”  îmi dau seama că astfel de scene vor continua. Că intenţiile vor fi pozitive poate fi adevărat, dar rezultatele pot fi nefericite. Insist deoarece oamenii de pe ecreane şi emisiunile tv-ului influenţează mai mult ca orice credinţele şi cunoştinţele cetăţenilor în acest caz, de exemplu, se poate crede că dacă ai depresie e suficient un plic şi o recomandare şi gata...

Îmi permit să solicit prin acest articol realizatorilor şi moderatorilor şi mai ales CNA-ului să nu fie ignoranţi la aceste aspecte deosebit de sensibile, la noţiuni de tulburare psihică şi suferinţă umană. Cu atât mai mult cu cât vorbim de Televiziunea Română.

PRECIZARE: articolul NU urmăreşte să afecteze în vreun fel imaginea doamnei Andreea Marin, ci doar sancţionează aceste tipuri de practici de la televiziunile din România. Recomand aici recentul editorial al domnului Radu Preda, intitulat „Handicapatule”.