Ce ştie Victor Ponta atunci când nu ştie nimic

Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată când în România se petrec lucruri explozive, care subminează grav statul de drept şi domnia legii, premierul Victor Ponta are acelaşi răspuns: nu ştiu, n-am fost acolo, nu e treaba mea. Iar realitatea faptelor şi a vorbelor sale îl contrazice de fiecare dată.

Marţi, 3 iulie 2012, pe la prânz, pe scările de la Casa Poporului, vorbeşte Victor Ponta: „Nu ştiu despre ce e vorba, nu e treaba mea ce face Parlamentul, eu am venit să prezint Parlamentului ce am făcut la reuniunea Consiliului European”. Era momentul în care fuseseră deja debarcaţi preşedinţii celor două Camere şi Avocatul Poporului, primii paşi în ceea ce avea să devină tentativa de lovitură de stat din vara anului 2012. A doua zi avea să se dovedească faptul că Victor Ponta ştia foarte bine ce se petrece, căci Guvernul său a dat imediat două ordonanţe de urgenţă care erau, şi ele, parte a complotului.

Luni, 16 decembrie 2013, seara, la Antena 3, vorbeşte tot Victor Ponta: “Eu eram la Johannesburg, la funeraliile lui Nelson Mandela. Nu am ştiut de ele”. Vorbeşte despre ceea ce făcuseră parlamentarii săi în 10 decembrie, “marţea neagră”: modificările la Codul Penal şi legea amnistiei şi graţierii. Ulterior avea să se dovedească faptul că Victor Ponta ştia foarte bine ce se petrece.

Să-l ascultăm din nou, în aceeaşi seară, tot la Antena 3: “Legea amnistiei ar urma să pună în libertate oameni cu pedepse relativ mici, cu excepţia persoanelor care au comis infracţiuni cu violenţă şi acelor infractiuni de corupţie din Codul Penal”. Observaţi grija cu care spune “acelor infracţiuni din Codul Penal” - şi nu a fost singura dată când face această precizare. Căci mai important e ceea ce nu spune: o cohortă de infracţiuni de corupţie, dintre cele sofisticate şi perfect compatibile cu demnitarii, figurează nu în Codul Penal, ci în legi speciale anticorupţie, iar acestea nu sunt exceptate de la amnistie. Ca să nu mai vorbim că absolut niciuna dintre infracţiunile de corupţie nu este exceptată de la graţiere - cealaltă formă a indulgenţei USL faţă de infractori. De ce? În mediile de presă atent controlate pe care le cultivă premierul, încă nu a apărut jurnalistul care să-i pună această simplă întrebare.

Nu vi se par cele două episoade, aflate la un an şi jumătate distanţă, uimitor de asemănătoare? După cum la fel de asemănătoare sunt şi urmările: reacţii ferme ale ambasadelor aliaţilor noştri, ale Comisiei Europene, ale societăţii civile şi vizite intempestive ale unor emisari ai Departamentului de Stat al SUA. În 2012 a venit Philip Gordon, asistentul secretarului de stat Hillary Clinton. Acum, la sfârşitul acestei săptămâni, vine succesoarea lui Gordon, Victoria Nuland, a cărei agendă de discuţii cu autorităţile române include “eforturi de întărire a domniei legii”. Să nu-şi închipuie nimeni că subiectul discuţiilor nu vor fi cele două scandaloase proiecte legislative din “marţea neagră”.

Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată când în România se petrec lucruri explozive, care subminează grav statul de drept şi domnia legii, premierul Victor Ponta are acelaşi răspuns: nu ştiu, n-am fost acolo, nu e treaba mea. Iar realitatea faptelor îl contrazice de fiecare dată.  

Dacă încercăm să-l credem, totuşi, pe Victor Ponta, tot el e cel care ne subminează acest efort. Să ne punem puţin în locul lui. Nu ştiu nimic, am vărsat o lacrimă pentru Nelson Mandela, am dat mâna cu Obama, revin în ţară şi aflu, pe scara avionului, ce trăznaie au făcut ai mei. N-aţi fi cel puţin furioşi pe cei care care au uneltit noaptea la aceste legi şi au pus din nou România pe lista neagră a ţărilor civilizate? Sigur, cum clamează şi Victor Ponta, premierul nu poate dicta Parlamentului, dar liderul PSD, prin dedublare, în mod cert le poate freca ridichea subordonaţilor, îi poate pune în discuţia organizaţiei de partid, îi poate sancţiona, le poate retrage funcţiile, poate să facă multe – numai să vrea. Aţi observat ceva de acest gen la Victor Ponta? Eu nu – deşi i-ar fi fost la îndemână: câtă vreme ca premier a promovat o lege pe care ca deputat a respins-o, dedublarea pare să fie un exerciţiu la care are acces. Cum nu a făcut-o în luna scursă de la „marţea neagră”, aceasta este hârtia de turnesol care arată plenar ce ştie Victor Ponta atunci când nu ştie nimic.