Cazul valutistului executat în stil mafiot, cu şase gloanţe: zeci de poliţişti îi erau datori. De 17 ani, criminalul e de negăsit

Cazul valutistului executat în stil mafiot, cu şase gloanţe: zeci de poliţişti îi erau datori. De 17 ani, criminalul e de negăsit

Strada Spitalului, locul unde a avut loc crima

Dosarul unei crime care a îngrozit Oradea la sfârşitul anilor '90 se află pe lista celor mai vechi dosare cu autori necunoscuţi înregistrate la nivelul judeţului Bihor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Campania „România infractorilor necunoscuţi“ continuă cu povestea unei crime cu autor necunoscut, care s-a petrecut în Oradea, când un cunoscut valutist orădean a fost împuşcat în autoturismul propriu, când se îndrepta spre casa lui de schimb valutar. În tot acest timp, crima a fost învăluită în mister, anchetatorii nereuşind să identifice nici arma cu care a fost împuşcat bărbatul, nici numele ucigaşilor.

Crima în stil mafiot a avut loc în dimineaţa zilei de 31 martie 1999. La fel ca într-o zi obiţnuită, Ovidiu Iancu s-a îmbarcat în autoturismul său, un microbuz marca Mercedes Vito, pentru a-şi conduce fiul la şcoală, urmând apoi să se îndrepte spre casa de schimb valutar, pe care o inaugura în ziua respectivă. Avea la el, conform declaraţiilor membrilor familiei, aproximativ 100.000 de mărci germane. Pe strada Spitalului, în faţa Centrului de recoltare a sângelui, Iancu a oprit şi,conform martorilor, în maşina lui au urcat doi bărbaţi, despre care se crede că l-au împuşcat şi i-au luat banii pe care acesta îi avea într-o borsetă.

Prim procurorul Gheorghe Vidican, şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor

“La un moment dat, la semnalele luminoase ale unui autoturism de culoare roşie ce rula din sens invers, victim (n.r Ovidiu Iancu) a oprit autovehiculul, iar unul din ocupanţii maşinii roşii, cel din dreapta şoferului, a urcat în maşina  victimei, în dreapta. Între timp, celălalt şofer a întors maşina şi a oprit-o  în spatele autoturismului Mercedes.  În   urma   unor   neînţelegeri   cu privire   la   efectuarea unui   schimb   valutar,   victima   a   fost împuşcată   cu   6   gloanţe   calibru   5,6 mm.,   după   care   autorul împreună cu şoferul autoturismului de culoare roşie au părăsit locul faptei”, ne-a explicat prim procurorul Gheorghe Vican, şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Zeci de poliţişti în agenda neagră

La Laboratorul de Medicină Legală, într-unul din buzunarele hainei lui Ovidiu Iancu, au mai fost găsite încă 35.000 de mărci. Familia orădeanului a susţinut că băiatul lor a fost lichidat la comanda unor persoane sus-puse din Oradea, care ar fi împrumutat de la valutist sume importante de bani.

Se pare că Ovidiu Iancu avea o agendă în care erau trecute numele celor care au împrumutat bani de la el şi suma pe care o avea dată. Din declaraţiile familiei, făcute la vremea respectivă, peste 40 de poliţişti împrumutaseră sume importante de bani de la Ovidiu, pe care trebuia să îi dea înapoi.

Alte date despre anturajul şi clienţii lui Iancu puteau fi aflate din agenda telefonului mobil al acestuia, care, însă, a ajuns la familie cu memoria ştearsă. Dincolo de prezenţa unor poliţişti datornici în agenda valutistului ucis, un alt amănunt a ridicat semne de întrebare în toţi aceşti ani. Arma crimei nu a fost descoperită. Ba mai mult, în aceeaşi perioadă a dispărut în mod suspect arma de vânătoare de calibru 5,6 mm a fostului şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bihor, locotenent-colonelul Radu Mihuţ, decedat în august 2.000, cel care a instrumentat, fără succes, iţele acestui dosar, deşi de cercetarea cazului trebuia să se ocupe lucrătorii Serviciului Judiciar.

Arma dispărută a fost identificată abia după patru ani, când a fost găsită într-o pădure de lângă Oradea, imediat după ce în mediile judiciare s-a răspândit informaţia că Iancu a fost asasinat exact cu o armă de acelaşi calibru.

Tot necunoscute au rămas şi motivele pentru care lui Iancu i-a fost retras de poliţie permisul de portarmă doar cu câteva luni înainte de a fi ucis, deşi bărbatul nu fusese niciodată sancţionat.

“Cu fiecare zi care trece, şansele scad”

Familia lui Iancu a susţinut mereu că la mijloc sunt nume sonore şi persoane importante din Oradea care ar fi comandat omorul pentru a nu-şi mai achita datoriile. Un argument, în sensul că omorul a fost plănuit, este faptul că, cu trei zile înainte de a fi împuşcat, valutistul a povestit mai multor apropiaţi că se teme de un atac în propria casă, deoarece îşi găsise câinii otrăviţi.

Strada Spitalului

“Cercul de bănuiţi la vremea respectivă a fost destul de larg. Era o persoană cunoscută în oraş, o persoană la care apelau mulţi pentru a schimba valută. A intrat în contract cu foarte multă lume. Unii au fost mulţumiţi de serviciile lui, alţii nu. S-a consumat multă energie, s-au audiat foarte multe personae, s-au creat cercuri de bănuiţi, au fost verificate apărările fiecăreia dintre acestea, s-a format alt grup de suspecţi, au fost făcute verificări peste verificări. Şi în momentul de faţă sunt verificări ce se fac faţă de anumite persoane şi pentru a stabili dacă acestea au sau nu o participare în comiterea faptei”, amai precizat prim procuroril Gheorghe Vidican.

Familia valutistului nu a putut înţelege cum, deşi au existat persoane care i-au descris pe cei doi asasini, aceştia nu au fost nici măcar identificaţi. Din păcate, părinţii lui Iancu au murit fără să afle cine este criminalul care le-a ucis fiul cu sânge rece.

Au trecut mai bine de 17 ani de când a avut loc oribila crimă, fără ca poliţiştii şi procurorii să ajungă la criminal. Chiar dacă în tot acest timp cercetările au dus spre diferiţi suspecţi, se pare că totul a fost fără succes până în acest moment.

“În astfel de situaţii, oricând poate să-ţi ajungă la urechi o informaţie care poate duce la soluţionarea cazului.Se poate porni de la o simplă vorbă aruncată în vânt, de la o informaţie pe care o poţi afla după un an, doi, cinci, zece sau chiar mai mulţi. În acest caz să avem şansa sau norocul să existe nişte urme papilare care au fot ridicate din acel autoturism. E posibil ca la vremea respectivă aceea persoană să nu fi fost în baza de date, poate nici după un an, nici după doi, nici după cinci, dar poate că după 10 ani, după 15 ani ajunge să comită o infracţiune care să presupună prelevarea urmelor papilare şi introducerea lor în baza de date. Sunt cazuri în care după 10 ani să identificăm autorul. Dar, cu fiecare zi care trece, şansele scad. Nu trebuie, însă, să ne pierdem încrederea”, a punctat prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Vă mai recomandăm: 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Vladimir Beliş, preşedintele Societăţii de Medicină Legală, explică rolul testelor ADN în Criminalistică. Cazuri celebre de omor rezolvate în România

 
 
 
 

Ce spun cititorii „Adevărul“ despre ţara infractorilor invizibili. „Nepăsarea, complicitatea, lipsa de profesionalism fac din România un rai al infractorilor“

Cum a ajuns Ardealul „să bată“ Moldova la crime nesoluţionate. CAMPANIE „Adevărul“ - România infractorilor necunoscuţi

Paradoxul de pe harta infracţionalităţii româneşti. Vrancea este judeţul în care nicio crimă nu rămâne nepedepsită

Inconştienţii din Poliţie care nu ţin nici măcar evidenţa dosarelor cu autori necunoscuţi. Cazul Vâlcea: nimeni nu mai notează nimic informatizat din 2009

citeste totul despre: