Mărturii exclusive despre crima de la muzeu care a zguduit România acum 16 ani. Ucigaşul nu a fost descoperit: „Pe poliţişti nu i-a ajutat capul”
0Campania ”România infractorilor necunoscuţi ” continuă astăzi cu prezentarea celui mai vechi dosar de omor, cu autor necunoscut, înregistrat în judeţul Vaslui, a cărui victimă a fost directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie din Huşi, Violeta Veturia Teodoru Bazarciuc, un arheolog cu rezultate de excepţie în domeniul cercetării. Pentru prima dată, muzeograful care a descoperit crima vorbeşte despre tragedia care a marcat comunitatea din Huşi.
Astăzi, 13 octombrie, se împlinesc 16 ani de când în centrul municipiului Huşi, din Vaslui, directorul unei instituţii publice a fost ucis în biroul de la serviciu, la primele ore ale dimineţii, fără ca autorul crimei să fie descoperit nici până în prezent. Este cazul directoarei Muzeului din Huşi, Violeta Veturia Teodoru Bazarciuc, cel mai vechi dosar de omor, cu autor necunoscut înregistrat în judeţul Vaslui.
Potrivit reprezentanţilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui ”directoarea muzeului din Huşi a fost găsită decedată în biroul său, ştrangulată cu un cablu de la un casetofon. S-a stabilit că ajunsese la serviciu în jurul orei 7,50, a discutat cu doi bărbaţi rămaşi neidentificaţi, iar la orele 8,45 a fost găsită decedată de un muzeograf care venise la serviciu”.
Victima omorului cu AN, un arheolog de excepţie
Violeta Bazarciuc (54 de ani) era divorţată şi locuia singură, fiica ei, care terminase facultatea, mutându-se din oraş. Avea o femeie care o ajuta cu curăţenia şi treburile casnice. Era pasionată de arheologie şi cercetarea în teren, de numele Violetei Bazarciuc fiind legată una dintre cele mai mari descoperiri istorice făcute în judeţul Vaslui: o diademă princiară geto-dacică, datând din secolul III- IV, î.H., cu o greutate de 765 de grame din aur pur, de 24 de karate. Diadema, unică în România, cu o valoare inestimabilă, fusese descoperită de Violeta Bazarciuc în anul 1978, în timpul săpăturilor de la şantierul arheologic de la Buneşti- Avereşti.
După ce a fost ucisă directoarea muzeului din Huşi, s-a vehiculat că, de fapt, criminalul sau criminalii ar fi căutat diadema din aur. În realitate, însă, diadema princiară (foto jos) a fost preluată de Muzeul Naţional de Istorie imediat după ce a fost descoperită.
Muzeul de Istorie şi Etnografie din Huşi a funcţionat într-o clădire de patrimoniu naţional, Casa Adam Mitache, situată în centrul municipiului Huşi. În anul 1993, instituţia a fost închis publicului, din cauza unei ciuperci care a afectat clădirea, însă muzeul a continuat să funcţioneze şi după 1993, cei nouă angajaţi ocupându-se de cercetare şi restaurare.
Reporterii ”Adevărul” au stat de vorbă cu muzeoraful care a descoperit-o pe Violeta Bazarciuc moartă. Muzeograful Paul Salomeea vorbeşte în exclusivitate despre dimineaţa fatidică din 13 octombrie 2000, despre cum a decurs ancheta, despre presiunile la care a fost supus, dar şi despre jaful comis la Muzeul Huşi la un an după ce a fost omorâtă directoarea Bazarciuc.
Directoarea ucisă în birou, la o oră de ”vârf”
Muzeograful Paul Salomeea povesteşte că avea obiceiul să vină primul la serviciul în fiecare zi, pentru că de regulă se trezea foarte devreme. Pe 13 octombrie 2000, muzeograful Paul Salomeea a venit la muzeu, în jurul orei 8. Angajaţii aveau birourile în partea din spate a muzeului, la demisol. În momentul în care a ajuns în spatele clădirii, muzeograful a observat uşa deschisă. I s-a părut suspect, pentru că de fiecare dată el era cel care deschidea clădirea. Muzeul, de când se închisese pentru public nu mai avea femeie de serviciu.
Violeta Bazarciuc avea biroul în capătul holului, la dreapta, într-o încăpere micuţă. Ea şi-a ales biroul cel mai mic, fiind cunoscută ca fiind o persoană modestă. În momentul în care a intrat pe hol, Paul Salomeea a observat uşa deschisă şi la biroul directoarei. Când s-a apropiat a observat-o pe Violeta Bazarciuc moartă în faţa fişetului.
Intrarea principală la muzeul Huşi. Birourile angajaţilor se aflau în spatele muzeului FOTO Simona VOICU
Cum a fost găsită Violeta Bazarciuc
”Am venit normal la serviciu, la ora 8, eu fiind obişnuit să vin primul în fiecare zi la serviciu. Grilajul şi uşa de la intrarea la birouri erau deschise. Evident, bănuiam că ceva nu este în regulă. Când am intrat am găsit-o pe doamna Violeta înghesuită între uşă, perete şi un fişet. Imaginea aceea o am parcă şi acum în faţă. Părea moartă, avea sânge la nivelul gurii. Pentru că niciodată nu se ştie dacă nu se mai poate face ceva pentru supravieţuire, am alergat la staţia de salvare mai întâi, aflată la câţiva zeci de metri în spatele muzeului. Au venit repede, dar nu au avut ce face, au constatat decesul. Doamna directoare nu obişnuia să vină aşa devreme la serviciu niciodată. De ce o fi venit în acea zi aşa devreme rămâne o enigmă şi probabil are legătură cu crima”, poveste Paul Salomeea.
Muzeograful care a descoperit crima: ”Au fost presiuni psihice”
Muzeograful recunoaşte că imaginea Violetei Bazarciuc ucisă l-a afectat, însă cel mai mult l-a marcat modul de comportare al Poliţiei de atunci. A doua zi după descoperirea crimei, a fost ţinut la audieri peste opt ore. Paul Salomeea este convins că la început poliţiştii îl suspectau pe el că ar fi comis crima.
Paul Salomeea indicând unde a descoperit-o pe directoarea muzeului ucisă FOTO Simona Voicu
”Căutau să afle toate informaţiile, dar probabil mă bănuiau mai mult pe mine că aş fi autorul. Eu aşa am simţit de pe urma anchetei Poliţiei. Au adus un criminalist de la Bucureşti, aflat în pragul pensiei, cu metode comuniste de anchetare. Am simţit presiuni asupra mea. M-au chemat la Poliţie şi m-au ţinut vreo opt-nouă ore să scriu două-trei pagini. M-au lăsau singur în birou şi veneau după vreo oră. Se uitau în tavan, mă mai puneau să mai scriu un rând. Erau presiuni psihice. Astea au fost metodele lor de anchetă în cazul meu, pentru simplu fapt că eu am fost cel care a descoperit pe doamna Violeta moartă. O perioadă lungă de timp m-am gândit cu groază că vor să mă scoată pe mine vinovat. Simţeam această bănuială a lor”, a declarat Paul Salomeea, pentru ”Adevărul”
Biroul unde a fost ucisă Violeta Bazarciuc. Întreaga clădire a muzeului se află în curs de reabilitare FOTO Simona VOICU
Paul Salomeea povesteşte că nici el şi nici ceilalţi angajaţi nu aveau probleme cu directoarea. În ultima perioadă, Violeta Bazarciuc lipsea cu zilele de la birou, însă subalternii o acopereau. Directoarea se afla în pragul pensionării şi îi lăsa pe muzeografi să-şi facă treaba aşa cum credeau ei de cuviinţă.
”Era un om care îşi iubea meseria, un foarte bun practician, dar în primul rând ştia să se lupte la primărie pentru a obţine fonduri. Probleme nu-i faceam, probleme nu-mi făcea. Eram o echipă atunci la muzeu, ne vedeam de treburile noastre, de cercetările noastre. Orice crimă are o motivaţie. Ce motivaţie puteau să găsească la mine? Tot timpul mi-am pus întrebarea asta. Nu am avut nicio ceartă, nici o dispută cu ea vreodată. Nimic”, afirmă, marcat de cele întâmplate, muzeograful Salomeea.
Poliţiştii au confirmat crima oficial, abia după două luni
Imediat după ce directoarea a fost găsită moartă s-a făcut inventarul obiectelor de patrimoniu, bănuindu-se că omorul ar fi fost comis în scop de jaf. Însă nu a fost descoperită nicio piesă lipsă.
”Se zvonise şi ipoteza cu racheţii, că treceau prin zonele astea, se ştia foarte bine. Însă din punctul meu de vedere, este dubioasă această variantă. De ce nu au furat dacă au venit să fure şi să valorifice obiecte din patrimoniul muzeului, de ce nu au acţionat noaptea, când nu-i putea deranja nimeni, muzeul nefiind păzit şi nici prevăzut cu sistem de alarmare?”, se întreabă retoric muzeograful care a descoperit-o pe Violeta Bazarciuc moartă.
Crima de la Muzeul Huşi a fost subiect tabu pentru Poliţia din Vaslui. Abia în luna decembrie 2000, şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vaslui de la acea vreme, Iosif Szulcer a confirmat oficial că Violeta Bazarciuc a fost victima unei infracţiuni de omor.
Muzeograful Paul Salomeea FOTO Simona Voicu
Iniţial s-a vehiculat şi ipoteza unei sinucideri. Paul Salomeea spune însă că respectivul cablu de casetofon, cu care a fost strangulată Violeta Bazarciuc, era mult prea subţire pentru a putea să susţină ipoteza unei sinucideri prin spânzurare. Apoi s-a mai vehiculat că directoarea muzeului ar fi fost şi victima unei tentative de viol.
Cum au acţionat poliţiştii la faţa locului
”Nu era dezbrăcată, ţin minte şi acum. Era îmbrăcată cu o fustă gri, până sub genunchi. Nu am atinsă-o pentru că mi-a fost frică. Ulterior am aflat că ar fi avut lenjeria intimă trasă. Dar eu nu am văzut aşa ceva. Posibil să fi încercat să o violeze sau poate doar să creeze vreo pistă falsă. Cine poate şti ce a fost. În urmă cu patru ani am aflat că dosarul s-a redeschis (în realitate nu a fost închis niciodată, doar s-a perindat de la un procuror la altul n.r.). Am fost chemat din nou să dau o declaraţie.
Evident, nu mi-am mai amintit exact toate detaliile. Şi m-au întrebat de ce la audierile din 2000 am spus o oră, iar acum alta. Au trecut atâţia ani, nu puteam să stau cu mintea numai la asta să ţin minte exact minutele. Nu mai reţin dacă era 8 sau 8 şi un sfert. Era era în jur de 8. Din punctul meu de vedere, nu prea cred că poliţiştii de atunci şi-au făcut treaba 100% şi nu că nu au vrut. Pur şi simplu cred că nu i-a ajutat capul, atâta era posibilitatea lor. Cercetarea la faţa locului a constat în luarea de amprente şi discuţii de genul ce ştim, dacă am văzut ceva suspect, etc. Nu sunt specialist, dar acesta este sentimentul meu că cercetarea de atunci, din 2000 nu s-a făcut cum trebuie”, este convins muzeograful Paul Salomeea.
Jaf la muzeul din Huşi, la un an după crimă
La un an după moartea Violetei Veturia Bazarciuc-Teodoru, Muzeul Huşi a fost ţinta unui jaf. Cel care a descoperit furtul a fost tot muzeograful Paul Salomeea. La primele ore ale dimineţii când a venit la serviciu, Paul Salomeea a găsit grilajul de la intrarea spre pavilionul de expoziţii, din spatele muzeulu, deschisă. A alertat imediat Poliţia. 22 de piese de muzeu au fost furate în urma jafului din 2001. Hoţii au acţionat cel mai probabil la comandă, crede muzeograful.
La demisol a fost ucisă directoarea muzeului (biroul fiind în zona ferestrei stanga jos). La etaj a avut loc jaful un an mai târziu FOTO Simona VOICU
”I-am văzut la Procuratura locală, după ce i-au prins, erau de aici din Huşi doi amărâţi, nu chiar boschetari, dar pe aproape, cel mai probabil au fost nişte executaţi. Dacă s-au găsit câteva din piesele furate la Timişoara, vă daţi seama. Şi eram în perioada în care nu era internet, nu erau telefoane mobile, să zici că se puteau valorifica foarte uşor nişte piese de patrimoniu”, afirmă muzeograful
Cele mai mari valori ale muzeului erau depozitate la demisolul clădirii, însă acolo hoţii nu au intrat. La parterul clădirii se aflau sălile de expoziţii, unde era găzduită şi colecţia de covoare etnografice, una dintre cele mai valoroase colecţii din zona Moldovei.
”O sabie turcească, două icoane foarte valoroase şi un brâu cu mărgele nu s-au mai recuperat. Dacă luau toată colecţia de covoare etnografice, făceau o mică avere. Dar habar nu au avut probabil de valoarea lor. Probabil au luat ce au putut transpora uşor, arme de foc, arme albe, o flintă turcească, un pistol turcesc din secolul al XVI-lea etc. Au mai luat un prosop o cămasă bărbătească, dar pe aceastea din urmă, probabil le-au luat să învelească celelalte obiecte, nu că că i-au interesat în mod neapărat. Păcat că nu s-a mai recuperat brâul cu mărgele, pentru că era foarte valoros”, spune mâhnit muzeograful Paul Salomeea.
Anchetatorii au stabilit atunci că între jaf şi crima produsă cu un an mai devreme nu ar fi nicio legătură. Abia după producerea jafului, la insistenţele Poliţiei, Primăria Huşi a amplasat la muzeu un sistem de alarmare, dar fără supraveghere video. În anul 2008, muzeul a fost inclus într-un program de reabilitare, întreg patrimoniul muzeului, peste 6000 de piese, fiind depozitat în cutii într-un spaţiu impropriu, la parterul unui bloc din Huşi.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
