Ciprian Apetrei

Filograf

Nervos şi impacient, aşa era Livache de ceva timp. Nu mai avea timp pentru dragoste, nimic nu părea să îl mulţumească. Mustaţa sa era mereu zbârlită. Poporul suferea. Programul lui, Fericire şi bani pentru toţi, nu mergea. Legea cea rea îl oprea să conducă tara cu mâinile lui. Le privi. Era om de la ţară, dar cât de mult se schimbase. Muncise. A scris programul singur şi acum slugile sale nu puteau să îl aplice.

Pisi merge la Buzău. Peron, Gara de Nord. Doi naşi fumează. Este şapte dimineaţa, duminică. Unul are şapcă, celălalt, mai tânăr, un ecuson crăpat, lipit cu scotch de breteaua de la geantă. La geam, în primul vagon, o Pisi blondă şi prietena sa îşi fac selfie-uri.

Era diriginte la o clasă de seral, în ultimul an. Clasa a XIII-a. Până să ajungă aici, nu avea habar cum arată învăţământul profesional. Mereu cu note bune, urmase doar învăţământul teoretic de elită. Nu ştia nici măcar unde se aflau acest tip de şcoli, în zone ale oraşului în care nu fusese niciodată.

Vezi mai multe