Ciprian Apetrei

Filograf

Era diriginte la o clasă de seral, în ultimul an. Clasa a XIII-a. Până să ajungă aici, nu avea habar cum arată învăţământul profesional. Mereu cu note bune, urmase doar învăţământul teoretic de elită. Nu ştia nici măcar unde se aflau acest tip de şcoli, în zone ale oraşului în care nu fusese niciodată.

A trecut mult timp de când nu îşi mai amintea nimic. De la ultimul pahar. Tăiase, scurt şi violent, legătura cu trecutul. Îşi făcuse curaj sa asculte o voce care îi vorbea demult.

Ne proiectăm asupra altora visele, cu îngeri şi cu demoni. Iar atunci când întâlnim un înger, îl revendicăm cu lăcomie. Ne facem culcuş din aripile sale, chiar dacă astfel îl împiedicăm să mai zboare. Ca să nu ne părăsească. Să nu mai bucure şi pe altcineva. Fidelitate. Sau egoism feroce. Un înger domestic, iată monstrul pe care îl creează frică noastră cea pământească.

Vezi mai multe