Cele trei Românii: între speranță, manipulare și realitate politică

Care Românie a fost în stradă, în sprijinul Euro Manifest? O parte din cea care a fost în Piața Universității, la proteste contra Ordonanței 13, la mitingul Diasporei din 10 august, cei care au stat la coadă la vot cu orele etc Oameni pașnici, cu educație civică peste medie, care au venit pe banii lor, care au sperat că este „cheia la ei" sau că își „vor lua țara înapoi". Este o Românie care părea să fie în scădere și din ce în ce mai puțin vizibilă. Motive ar fi destule. Dar mitingul a vrut să arate că nu este așa. „Și noi suntem România", a fost refrenul serii.

Asta pentru că, într-un timp relativ scurt, a apărut din tenebre digitale o altă Românie, a treia, speriată în mod profesionist și manipulată cu mare succes. Iar dragostea de țară a fost confiscată, brusc, într-o manieră de stadion. A apărut un fel de patriotism ultras, cu educație istorică și lingvistică de pe Tik Tok, agresiv și confuz, folosind crucea ca pe maciucă.

Faza întâi a războiului psihologic, în manualul KGB/FSB, este inducerea unei stări de Demoralizare unui număr semnificativ de cetățeni ai unei țări. Le-a reușit foarte bine în România. Cel care este afectat devine imnun la adevăr, poți să îi faci duș cu informații, nu mai răspunde.

Nu mai avem de nici unele, s-a distrus toată industria, ni s-au furat resursele, ne este prigonită credința ortodoxă, vin gayii peste noi etc De fapt avem cea mai performantă industrie din istoria țării, cel mai mare număr de biserici și mănăstiri, religia se studiază în de la clasa pregătitoare la ultima de liceu etc Urmăriți interviul cu Yuri Bezmenov, din 1985, expert KGB în manipulare, și înlocuiți marxism-leninismul cu doctrina lui Dughin.

Disonanța cognitivă pe care a produs-o regimul lui Putin, hibridul dintre stalinism și ortodoxie, este în creștere exponențială în această Românie, care are printre simboluri o Dacie imaginară, unde se vorbea latina adevărată. Această Românie visează la un conducător care îl combine pe Ceaușescu cu Antonescu și să aibă vocea lui Sergiu Nicolaescu.

O paranteză necesară: Putin le apare multora din aceștia ca un "apărător al ortodoxiei" în fața "Occidentului satanist, neomarxist". De fapt, Putin este un admirator declarat al lui Stalin, cel mai mare ucigaș de creștini din istoria Europei. Putin este aliat cu Coreea de Nord, unde creștinismul este interzis, și îl are alături pe dictatorul din Cecenia, care a tranformat acesta țară într-o republică islamică radicală. Mai este prieten cu Iranul și China, ambele sunt țări care prigonesc creștinii. De fapt, în Occident bisericile ortodoxe românești se înmulțesc constant, cu sprijinul autorităților din țările de adopție, fară nici o persecuție.

La mitingul de ieri s-a vorbit cu înțelegere despre această Românie. Unele supărări de acolo sunt justificate.

O premieră a fost că nu s-a spus nimic de cea de-a doua Românie, cea a baronilor bugetari, a justiției care se preocupa cu scăparea și protejarea infractorilor, cea în care pacienții iau foc în spitale. România de care vorbea Adrian Năstase, care se visa regele ei, a devenit aproape onorabilă. Nu mai are stridențele lui Dragnea și Iordache, s-au rafinat și au învățat să lucreze discret. În exterior nu deranjează, iar alternativa la ei deocamdată nu există. Despre cele "doua Românii" Adrian Năstase a vorbit în 2004. Atunci taberele păreau clar demarcate, era simplu, dar greu, să fii de partea bună.

România care a fost ieri în stradă nu este reprezentată politic, în acest moment. Este România care a fost păcălită în mod repetat, ceea de care s-a profitat la vot. Sunt cei care fac să meargă lucrurile, cei aflați, în mod sincer, de partea bună a țării.

Cred că a zâmbit larg Ciolacu când a văzut un miting în fața Palatului Victoria în care nu a fost nici un slogan împotriva guvernului. Pare să fi apus vremea lui Mure PSD. Este o amenințare mai mare, acum. Astfel de armistiții nu pot dura la infinit, însă.

Etapa a doua a războiului psihologic este Destabilizarea, iar cea de-a treia este Criza. Anularea bramburită a alegerilor a părut că ne-a dus direct în etapa a treia, dar nu este așa. România a rezistat, cum-necum. Dar producerea destabilizării este un rezultat excelent, iar cine a făcut asta poate anunța bucuros că "și-a încheiat misiunea". Merită o decorație, rezultatele sale sunt, din păcate, durabile.

Etapa a patra este una numită ironic "normalizare". Brejnev a numit așa situația din Cehoslovacia, după invazia armatei ruse. Mai nou se numește "eliberare", ce a făcut Putin prin fostele republici sovietice. Asta ne-ar aștepta și pe noi, iar mulți din liderii "suveraniști" s-ar face preș în fața armatei care ar face asta. Se poate face și din interior acest lucru.

Să nu uităm că faza demoralizării lucrează cu materialul clientului: supărări reale sunt exacerbate, amestecate intre ele și li se adaugă dușmani care sunt responsabili, de care să te temi, că să ai nevoie de protecție. Așa a revenit figura "evreului cel rău". Exemplu despre cât de bine funcționează: într-o țară în care evreii aproape au dispărut, sunt mulți care au cred că Guvernul a contruit locuințe că să vină în locul românilor evrei, care să ne colonizeze. O europarlamentară, șefă de partid parlamentar, a spus public că Guvernul a construi exact 1 000 000 de astfel de apartamente, și susținătorii ei nu și-au dat seama că minte. Sau nu au fost deloc deranjați. Oamenii se simt atacați, și atunci devin agresivi. Și de aici terenul propice pentru destabilizare.

Ce urmează? Cum conciliem cele trei Românii? Eram destul de puțin fraterni și înainte, acum va fi și mai complicat. Dar dezbinarea este de la dușmani, să nu uităm asta.

Trebuie să ne facem curat prin curte. Iar asta trebuie să facă și Uniunea Europeană. Sunt și acolo multe de revizuit. A venit vremea să înțelegem că sunt lucuri mult mai importatnte decât hrănirea unor unicorni sociali în culorile curcubeului. Și acolo este de înțeles cum de am devenit atât de vulnerabili.

Frații în veci vor fi frați. Insieme, unite, unite, Europe.