Cum să iubești autentic România? O seară de Dragobete cu muzica Phoenix

În seara fermecată de Dragobete, la București, concertul Phoenix a împletit pasiunea pentru muzică cu spiritul de libertate, moștenirea neprețuită lăsată de fondatorul trupei, Nicu Covaci. Organizat în memoria lui, spectacolul a reunit generații întregi, arătând că dragostea de țară se măsoară prin autenticitate și prin curajul de a păstra vie flacăra libertății.

FOTO Arhivă personală

Pe scena plină de energie, mesajul a fost că România frumoasă și liberă are viitor, iar adevăratele tradiții se transmit firesc din generație în generație. Publicul, un amestec de vârste, a fost prezent cu un entuziasm debordant. Mii de telefoane, selfie-uri si live-uri, au transformat seara într-o adevărată sărbătoare digitală, în care fiecare vers cântat de trupă a fost preluat de participanți, unindu-i într-o comuniune emoționantă.

Versurile, care au celebrat valorile libertății și mândria națională, au fost cântate cu intensitate, iar publicul a „plecat și el în crâng”, „cu belciug și lanț, spre un târg Bizanț”, căci toți au simțit cum devin „mândrii pui de zmei",  care au „inima încolțită și pușcă hurtuită”. Fraternitatea a fost deplină: "Ai noștri frați, toți voinici că brazii-nalți, Că frați buni se-mbrățișau și țara o stăpâneau". Nu este nici o stridență naționalistă aici, nici un dispreț pentru celălalt. Doar bucuria de a fi alături de cei ai tăi. În spatele acesteia, a fost multă muncă de cercetare a rădăcinilor celtice a muzicii vechi romanești, dar și multa măiestrie poetică. "Mugur de fluier răsună azi", și va continua mâine și de-a pururi.

Cu o istorie de peste 60 de ani, Phoenix a demonstrat că pasiunea nu cunoaște vârstă. Muzicienii, deși tineri în comparație cu lunga tradiție a trupei, au îndrăznit să poarte mai departe moștenirea artistică lăsată de Nicu Covaci. Curajul lor de a se exprima prin etnic-rock a fost dovada vie că spiritul liber și neînfricat al muzicii poate depăși orice barieră temporală, iar tradițiile autentice se reinventează mereu.

Am stat de vorbă, la cald, imediat după concert, cu Costin Adam, solistul trupei.

Ciprian Apetrei: Cum ați găsit, după 11 împreună cu Nicu Covaci, curajul de a continua fără el?

Costin Adam: Nu l-am găsit noi. Ni l-a găsit el. El a tunat și ne-a adunat. Și poate fi probat, și este datoria noastră să arătam că a avut dreptate.

Ne-a pregătit pentru această etapă, și-a dorit că trupa să continue să cânte. Viitorul are rădăcini puternice, și vom duce această moștenire mai departe.

Ai spus, iar publicul a confirmat, că "suntem mândrii, onorați, avem o misiune, și noi și voi, să facem să zboare această pasăre". Ce urmează, pentru această formulă Phoenix?

C.A: Pe lângă păstrarea patrimoniului moștenit, avem în lucru o operă rock despre Nicu Covaci. Se numește, deloc surprinzător, "Nemuritorul", și va prezenta, alegoric, etapele devenirii sale artistice. Primele trei acte sunt deja publicate, "Primul sbor", "Un vis" și "Osânda".

Este felul nostru de a pune în lumină locul lui Nicu din Panteonul culturii române.

Un moment deosebit de emoționant a fost interpretarea piesei "În umbra marelui URSS", unde omagiul adus lui Nicu Covaci a transformat scena într-un altar al sentimentelor. Notele melancolice și puterea expresivă a cântecului au făcut ca întreaga sală să vibreze, amintind de prezența inconfundabilă a marelui artist, care continuă să cânte chiar și după trecerea sa.

În final, seara a lăsat o amprentă de optimism și speranță. Mesajul era un îndemn pentru viitor: trupa Phoenix, alături de fiecare român ce iubește autentic valorile naționale, va continua să aducă bucurie și să inspire prin muzica sa. Într-un ecou de libertate și de credință în tradiție, rămâne speranța vie: 

„Fie să renască Țara Românească!”