Guvernul Bayrou a căzut: criza franceză și ecourile europene
0Guvernul francez a căzut. Premierul François Bayrou a pierdut votul de încredere în Parlament cu un scor covârșitor: 364 de voturi contra 194. Este a treia oară, în mai puțin de un an, când un prim-ministru francez pleacă din funcție, ceea ce confirmă o instabilitate politică fără precedent.
Originea acestei crize se află în decizia președintelui Emmanuel Macron de a dizolva Parlamentul în 2024, imediat după ce Rassemblement National (fostul Front Național) a câștigat alegerile europarlamentare. Manevra, gândită ca o demonstrație de forță, s-a întors împotriva sa: rezultatul a fost un legislativ fragmentat, compus din facțiuni ireconciliabile, incapabile să genereze o majoritate stabilă. În consecință, Franța traversează o succesiune de guverne fragile, iar credibilitatea regimului este grav afectată.
Situația politică se suprapune peste tensiuni sociale profunde. Pe 10 septembrie, societatea franceză se pregătește de o mișcare radicală, sub sloganul Bloquons tout – Blocăm Tot. Sindicate, grupuri civice și mai ales organizații ale stângii radicale cheamă la o oprire totală a țării: greve generale, boicoturi economice, ocuparea unor spații strategice. Pretextul este proiectul bugetar auster propus de Bayrou, care include economii de 44 de miliarde de euro și reduceri în domenii sensibile precum pensiile, sănătatea și serviciile publice.
Dincolo de revendicările sociale, este evidentă dorința recurentă a extremei stângi de a confisca orice formă de nemulțumire și de a o transforma într-un instrument pentru a forța o schimbare radicală a regimului.
Franța, odinioară model al democrației europene, pare să se rănească singură, constant. Atunci când centrul politic se clatină și societatea se fragmentează, populismele și promisiunile simple pentru probleme complexe găsesc teren fertil.
La nivel european, instabilitatea de la Paris este urmărită cu teamă. În instituțiile de la Bruxelles și în capitalele europene se discută deja despre consecințele politice și economice ale crizei, întrucât Franța este un actor esențial în echilibrul Uniunii. Blocajul guvernamental riscă să afecteze întregul continent, prin decizii întârziate și prin slăbirea unei voci centrale în arhitectura europeană.
Această criză nu este doar a Franței. Este parte dintr-un val mai larg care străbate întreaga Europă democratică. Societăți divizate, polarizare politică accentuată, neîncredere în instituții și în partidele tradiționale – toate creează un teren fertil pentru extreme. În aceste spații fragile, populismele cresc și promit ordine și siguranță, simplificând până la deformare problemele complexe ale lumii contemporane.
Cresc toate extremele, fie comuniste de modă veche, fie ortodoxo-fasciste reinventate, fie grupări islamiste de stânga. Toate promit ordine și siguranță, dar cu prețul libertății.
Privită din România, lecția este amară. Europa se schimbă sub ochii noștri, iar evenimentele de la Paris ne afectează direct: politic, economic și social. România nu este imună la aceste dinamici. Avem multe de învățat și și mai multe motive de îngrijorare.
Democrația este fragilă și trebuie apărată în fiecare zi, cu luciditate și responsabilitate.
Se încarcă comentariile...
