Costumul popular românesc, pus în lumină de Iraida Florea, într-o lansare interdisciplinară de gală, la Centrul cultural din Brebu

La cea de-a 88-a serată culturală a Librăriei ElStar Câmpina s-au lansat două cărți despre costumului etnic românesc, ale autoarei și creatoarei de imagine Iraida Florea. Cartea "Istoria Imaginii Costumului Etnic Românesc" alături de cele două volume bilingve de album fotografic intitulate simbolic "Hyperborean Folklore", având ca protagonist același costum etnic românesc acompaniat de versuri, sunt promovate și curatoriate de editura Sprinten Infomar, Ploiești.

Evenimentul interdisciplinar de lansare de carte, desfășurat în parteneriat cu Centrul Cultural - Primăria Brebu, a adus laolaltă artiști plastici, creatori de modă, de pălării, de bijuterii, muzicieni, critici de artă, critici literari și jurnaliști.

Au fost prezenți artiștii plastici Anca Irina Lefter (A.I.L.), Ania Ivan, Ala Toderiță, Carina Micu, Tea Anton și Mara Tudor, creatoarele de modă Alexandra Catrangiu și Rodica Georgescu, creatoarea de pălării DeCorina Hats by Corina Leca, fotografa Irina Chira, creatoarea de bijuterie de artă contemporană Corina Cubici, sculptorul Vlad Dumitriu și  soprana Livia Pisăliță, în completarea cărora a făcut să răsune serata invitatul special - maestrul Fernando Mihalache, cu două compoziții etno-contemporane la nai și una la acordeon.

Foarte tânăra soprană Livia Pisăliță a avut, ca de obicei o interpretare și prezență demnă de povestea hyperboreană a Iraidei Florea.

Povestea hyperboreană a fost pusă în lumină de intervențiile pluridisciplinare ale criticului literar Christian Crăciun, criticului de artă Raluca Enver, ale jurnaliștilor Aura Dobre și Mariana Dăscălache, dar și ale poetei Maria Nicolai. 

Finalul evenimentului a fost o sărbătoare a întregului alaiul hyperborean, care a lucrat împreună ca această lansare să fie una pe măsura pasiunii și muncii de peste zece ani a autoarei, pentru a oferi cititorului lucrări profund studiate.

Publicul rafinat și extrem de numeros, care s-a bucurat de la început până la sfârșit de acest festin de culoare, grație, emoții și tradiții, a dovedit că actul cultural este dorit chiar și la țară și nu există distanțe mici sau mari atunci când trebuie să ne unim întru frumos.

Distinsul profesor și critic literar Christian Crăciun, care a prefațat volumul, ne-a declarat ”a fost pentru mine mai mult decât o onoare, a fost o bucurie să scriu un cuvânt însoțitor la cartea-album a Iraidei Florea „Istoria imaginii costumului etnic românesc” și apoi să particip la spectacolul-lansare din ziua de 2 martie. Comuna  Brebu a devenit un focar cultural printr-o atât de rară convergență dintre administrația locală, sponsori, creatori. Uniți într-un efort unitar de a face fapte culturale de înaltă calitate. Personal, cred că numai prin asemenea inițiative particulare și concentrate, o viață culturală de calitate poate renaște în atât de numeroasele locuri unde altfel „nu se întâmplă nimic”. Eveniment de bun gust și de emoție, a fost educativ în primul rând prin aceste două însușiri. Albumele și cartea Iraidei sunt urmarea unui extraordinar efort de documentare și de reflecție asupra semnificațiilor arhetipale, uitate astăzi în cea mai mare parte, ale costumului tradițional. Costumul etnic (precum oricare alt obiect al gospodăriei arhaice) nu are doar o funcție utilitară (de a proteja și înveli corpul în acest caz), ci este un câmp simbolic extrem de complex. Hieroglifă uitată, el comunică viziunea originară despre timp, spațiu și lume. Câte timpuri se află, de pildă, în costumul acesta? Mai întâi un întreg calendar, de la punerea seminței de in sau cânepă în pământ și tot intervalul agricol până la recoltare. Plus toate plantele din care se obțineau culorile. Apoi, lungul proces, cu multe etape, al obținerii firului. Apoi, în nopțile lungi de iarnă, țeserea și alcătuirea pieselor costumului. Apoi sărbătoarea la care era purtat. Apoi, lungul timp de stat în ladă până ajungea de la bunică la nepoată. Apoi timpul muzeal... Mai are și viitor? Probabil că eforturi precum cele susținute de Iraida în plan etnografic și de prelungire a semnificațiilor în moda actuală mai dau o șansă acestei limbi uitate a costumului regal (căci costumul tradițional este unul împărătesc) de a rămâne în intimitatea valorilor noastre. După cum, o manifestare precum cea de vineri seară poate fi un ciment pentru o comunitate.”

Pentru autoarea Iraida Florea a fost o seară a marilor emoții. Ne-a împărtășit următoarele gânduri: „Lansarea oficială 100% românească a celor două volume ale albumului fotografic HYPERBOREAN FOLKLORE a fost unul dintre cele mai emoționante și importante momente din viața mea, cu atât mai mult cu cât, acestora li s-a alăturat și cartea "Istoria Imaginii Costumului Etnic Românesc", prima scriere inovativă care descrie costumul nostru tradițional interdisciplinar și transdisciplinar prin prisma studiilor culturale vizuale și nu ca obiect etnografic. Am trăit materializarea unui proiect de vis, aproape intangibil pentru mulți dintre aceia pe care i-am întâlnit în lungul parcurs de opt ani de când culeg, cercetez, fotografiez, scriu și expun acest proiect. Sâmbătă, am fost înconjurată de cei mai dragi oameni mie și mai ales aceia care s-au implicat activ în promovarea, în realizarea acestui proiect în formă de carte. A fost o zi cu lumină și soare, cu lume cultă, rafinată, oameni din Brebu, dar și din alte localități mai apropiate și mai îndepărtate din țară, lucru care m-a bucurat nespus, fiind un fel de confirmare sau măcar descoperirea faptului că românii sunt curioși despre identitatea lor milenară, căci costumul tradițional este simbol identitar care ne definește. A fost într-adevăr cel mai frumos mărțișor primit vreodată, înveșmântat în sutele de buchete de flori multicolore care au umplut Centrul Cultural Brebu, scena armonios curatoriată cu expoziția dedicată costumului tradițional și chiar brațele doamnelor. Interpretările cărții și ale fotografiilor din albume de către multe artiste românce sub diferite forme plastice și decorative au reușit să redea acea efervescență a sufletului creator și asta mi-a dat încredere să susțin un dublu discurs, acela de autor cât și acela de director cultural. Evident, a fost un discurs emoționant, cu lacrimi, cu râsete, cu zâmbet mult și cu extrem de multă tensiune. Era un moment al unei echipe de oameni frumoși care au venit în sprijinul meu și al acestui proiect de neam românesc, nu doar momentul meu... și acest lucru îmi creează mereu o mare emoție datorată responsabilității pe care mi-o asum pentru fiecare și pentru întreg. Mama mea a fost mereu motivul meu inspirațional cel mai puternic și a fost acolo la fel de emoționată ca și mine. Alături de ea, editorul meu Sprinten Infomar, care m-a impresionat încă din clipa în care s-a bucurat să-mi fie suport important în acest proiect, echipă căreia îi mulțumesc din inimă, deoarece sunt un cuplu fantastic Georgiana și Marius Marinescu. S-a întâmplat să fie serata culturală a Librăriei ElStar cu numărul 88, momentul lansării fiind propus chiar de prietena mea veche și nouă Lorena Crintea, împreună cu care ne-am bucurat de o recunoaștere a calităților culturale și emoționale pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului și care m-a măgulit cu discursul său. Cel mai emoționant moment, însă, a fost la finalul seratei, atunci când metorul meu, căruia i-am dedicat această carte în semn de aleasă prețuire pentru încrederea și sprijinul continuu acordate, domnul primar Dr. Ing. Adrian Ungureanu, a ținut un discurs înălțător referitor la dezvoltarea culturii în zona rurală și nu numai. Povestind scurtul dar intensul demers de echipă pe care îl facem împreună, a culminat prin a-mi oferi o diplomă de excelență pentru implicarea în activitățile culturale, promovarea și conservarea portului și valorilor tradiționale românești. Un moment la care sincer nu am visat și pentru care îi mulțumesc infinit. Am semnat preț de căteva ceasuri cărți și albume, am schimbat zâmbete și emoții cu foarte mulți oameni, a fost un schimb de energie colorată asemeni costumului, asemeni acestui proiect înfăptuit cu multă iubire și multă trudă.”

Poeta Maria Nicolai, din Câmpina, a scris o poezie pentru acest eveniment, „Război de țesut distanța”:

„Croiește vestimentația timpului/ cu infinită răbdare,/ amestecând în clipă/ toate motivele veșniciei./ Pentru primenirea de sărbători/ costumul fericirii I se drapează pe suflet/ în forme din ce în ce mai cunoscute. / Nicio cale rătăcită nu rămâne fără urme,/așa cum mânecile mai păstrează/ căldura ultimei îmbrățișări./ Îmbracă și dezbracă visurile ce o compun,/ le întoarce pe dos,/ strângând satele risipite/ în găicile inimii.”

Un alt moment deosebit al seratei a fost „Interviul inedit”, scris de jurnalista Aura Dobre, cu protagonistul serii, costumul popular:

„Îl cunoșteam oarecum. Aflasem ceva despre el de la școală, apoi de la bunica mea, dar care voia să-l uite pentru că îi amintea de vremurile ei de demult când viața nu era deloc ușoară și tot ceea ce avea atunci erau suspinele și dorul de liniște. Lacrimile ei se împleteau cu povestea lui, de aceea nici nu-l voia lângă ea. Nu-l mai voia, mai precis.

Apoi l-am întâlnit în poveștile unor oameni, în doinele adunate cu greu la o margine de țară, iar el era singura legătură cu întregul lor.

După alt timp în care am descifrat alte înțelesuri ascunse în rude de ale sale, l-am întâlnit din nou, ca obiect de studiu. Și am deschis alte uși către el, cel profund, ascuns, uneori de nedescifrat la o primă privire. Și pași mei spre lumea lui mă purtau și mai adânc, spre un tărâm fabulos de la început de timp și de spațiu.

Zilele trecute, aflând că trebuie să-mi aștern din nou privirile traduse în rând scris, i-am cerut câteva clipe. Să-mi vorbească el... despre el. I-au trebuit câteva zeci de secunde ca să-mi aducă rândurile la viață. Încolțeau la o margine de surpriză și se risipeau apoi la prima adiere de umbră.

A fost interviul meu inedit, cu el. I-am trimis întrebările și el mi-a creionat răspunsurile. Așa că acum, în câteva mici mii de secunde, voi însăila interviul meu cu el.

De unde ai venit? Cum ai apărut? Cine te-a gândit și cine te-a așternut în forme de respirație?

Nu sunt așa cum ești tu, mic univers într-o mare de lumină. Sunt adunat din semne și trăiri, sunt primenit cu gânduri de dinainte de răsărit de soare, sunt lumină de lună pătrunsă prin geamul aproape opac. M-au adunat din arme de gând și din văpaie de dor, m-au croit adunând iarba aspră bătută sub clar de Luceafăr sau mai bine zis mi-au așternut fir de viață din adieri de borangic. Nu vin de niciunde, dar mă adun din Univers. Am fost gând și scut de apărare, am devenit vis și atingere de vânt. M-au așternut mamele, soțiile, iubitele sau poate erau doar femei gând, care mă ridicau din visele lor. Le-am ascultat temerile, spaimele, geloziile, uimirile, le-am îngrămădit pe toate în mine și am așternut pe mine rânduri de viață, descifrate cu greu sau deloc. O armură, dincolo de care doar blestemul dezlegat în iubire sinceră ar mai putea să treacă.

Ți-e frică de uitare? Uneori stai acoperit de amintiri și pături de ignoranță, aruncat printre nesemnificații? Cum e atunci când stai în nemișcări de trăire?

Sunt ca un copac iarna. Cu crengile adânc înfipte într-un pământ în care cei care mă știu mă acoperă, mă ocrotesc, mă caută. Nu mi-e teamă că mă pierd. Mă sădesc în fiecare cutie de amintire, aștept și, ce respir... pare a fi praful uitării. Însă, e doar o umbră a sfâșierii. Sunt eu, îmi dorm liniștea. Nu am cum să pier, când sunt nemuritor. Nimic din mine nu piere, tot ce am eu este oglindit în lună, în stele, în soare, în plante și flori, în zâmbet și-n dor. Sunt întreg și în bucăți, adunat în lăzi de zestre sau aruncat la coș de gunoi. Cine mă caută mă găsește. Cine mă caută are privilegiul de a mă găsi descifrându-l.

Ce îți dă putere și te face să fii unic și totuși atât de la fel ?

Puterea mea stă în fiecare semn mic, ascuns în pânză, în fiecare împletitură de fir, în durerea acului care pătrunde tremurat printre serpentine croite în carnea plantei topite. Puterea mea stă în împletirea dintre tot ceea ce mă adună și în tot ceea ce mă dezleagă. Dar adevărata mea putere respiră doar atunci când trupul pentru care am fost creat mă atinge, mă adulmecă, mă îmbracă în mirosul lui. Atunci devin puternic, de netrecut! Atunci rugăciunile șoptite la lumina lumânărilor se transformă în scut. Sunt întreg doar atunci când omul meu, ființa mea căreia i-am fost destinat mă acceptă, mă locuiește. Până atunci pot fi frumos, admirat, dar nimic nu mă va face să fiu eu însumi decât viața din sufletul omului meu.

Dacă vor și alții să stea de vorbă cu tine, unde te pot găsi? Cum să te caute? Sub ce nume te vei arăta?

Sunt peste tot și niciunde. Unii îmi spun că sunt frumos. Alții mă ating și, trebuie să recunosc, asta nu-mi place chiar deloc. Aș prefera să mă descifreze înainte să mă invadeze. De aceea există cărți despre mine. Una dintre ele este cea lansată azi, 2 martie 2024, la Brebu. Numele meu? Chiar mai trebuie sa-l spun? Fie! Eu sunt costumul popular românesc. Iraida mi-a spus etnic. Mă răsfață!”